Azi se termină (în mod oficial) campania electorală pentru primul tur al alegerilor pentru Președenția României, așa că o să-mi permit să trag câteva concluzii asupra celor întâmplate.

Cred că cea mai bine construită campanie (super expunere, mesaje de impact) a avut-o Băsescu. E evident faptul că a avut la dispoziție întreaga mașinărie de propagandă portocalie, și o să dau un singur exemplu, care îmi e la îndemână, și anume Brașovul, “păstorit” de primarul pedelist Scripcaru:

1. în tot orașul, oriunde ai privi vezi cel puțin 2-3 afișe electorale cu Băsescu, ori cele de “hai la referendum” ori cel cu “basescu tine cu noi”, “basescu lupta pentru tine” etc. Cred că 9 din 10 afișe electorale prezente peste tot în oraș sunt cu fața lui Băsescu.

2. am primit doua vizite din partea unor tinerei echipați în portocaliu și blindați cu materiale promoționale cu Băsescu, tinerei care mai întâi mi-au spus că “Domnul primar Scripcaru vă așteaptă să votați la referendum” iar apoi că “Domnul Scripcaru vă așteaptă duminică la vot”.

Ceilalți candidați cu șanse la turul doi, și anume Antonescu, Geoană și Oprescu aproape că nu s-au văzut (mă refer aici punctual la situația din Brașov). Atât echipele PSD, cât și cele PNL s-au rezumat în a se fâțâi prin oraș cu nișțe mașini echipate cu megafoane din care urla un discurs sec și o remorcă cu două afișe ale candidaților. Afișele electorale ale tuturor erau la fel de seci, de tipul “Xulescu președinte”, și cam atât.

Cam așa s-a văzut campania la nivel local. Nimic nou, eterna schemă în care cel de la putere (în cazul de față Băsescu) este peste tot, iar restul se înghesuie să-și lipească afișele unii peste alții.

Trecând apoi la modul în care a decurs campania la televizor (acolo unde contează cel mai mult, pentru că mi-e greu să cred că mai votează cineva în funcție de fața pe care-o vede pe un stâlp sau panou), aici putem să identificăm două etape: prima parte, în care părea că tripleta Antonescu-Geoană-Oprescu ar fi într-un fel aliați împotriva inamicului comun, Băsescu, și o a două parte, cea mai recentă, în care se pare că obiectivul s-a schimbat, și scopul este ca unul din ei să prindă a doua poziție care să-l ducă în finală alături de Băsescu. Cred că această ultimă mișcare este una extrem de proastă și că îl va avantanja pe Băsescu, care de-abia așteaptă ca Geoană și Antonescu să se bălăcărească în ultimul hal pentru a putea să-i racoleze pe cât mai mulți din votanții celui care nu ajunge în turul doi.

Sunt tare curios să văd ce va aduce mult trâmbițata confruntare din seara asta (în cazul în care se va mai face), dar sunt aproape convins că va fi un mare bâlci la care cei trei nu vor face nimic altceva decât să își lanseze reciproc diverse acuzații. M-aș încumeta chiar să speculez cam care vor fi “plăcile” fiecaruia dintre cei trei:

- Băsescu va merge pe ideea ca restul se opun reformării statului și va înfiera alianța “netransparentă” PSD-PNL din Parlament, alianță mârșavă care a dat jos cel ma performant guvern (Boc II) și n-a vrut să investească guvernul Croitoru

- Antonescu va acuza, pe bună dreptate, guvernarea execrabilă din 2009, guvernare patronată de Băsescu și girată timp de 9 luni de către Geoană

- Geoană se va lega de modul în care PSD-ul a fost mazilit din Guvern și la măsurile luate între 2004 și 2008 (timp în care PSD-ul a fost în opoziție)

In orice caz pot spune că sunt dezamăgit de modul în care au decurs lucrurile, și că mă așteptam la mult mai multe mai ales din partea candidatului meu favorit, Crin Antonescu. Mă așteptam la mai multe confruntări între candidați, la un război al ideilor, la o competiție între programe, etc. E clar că am avut eu așteptări mult mai ridicate decât nivelul candidaților.

Răspund astfel “provocării” lui nenea Lars, și o să prezint mai jos un motiv pentru care l-aș vota pe unul dintre candidații cu șanse reale la președenție:

1. Crin Antonescu – în voi vota deoarece mi se pare cel mai acceptabil din “ofertă” și, în plus, este cel mai “de dreapta” dintre candidați.

2. Mircea Geoana – l-aș vota pentru faptul că are experiență în diplomație și, dintre toți candidații, cred că ar fi cel mai bine pregătit să reprezinte România în relațiile externe.

3. Sorin Oprescu – l-aș vota ca “variantă spălată” a lui Băsescu și sunt convins că dacă ar ajunge președinte ar ști să nu se facă și să nu ne facă de râs prin comportament huliganic (stil Băsescu)

4. Traian Băsescu – l-aș vota ca alternativă la personaje gen Vadim, Becali, etc. Oricât de mult m-aș gândi nu pot găsi un alt motiv pentru care să votez cu el, deoarece nu am nici cea mai mică urmă de încredere în el.

Leapșa merge mai departe la Dorin, Mogre și Sorin.

După cei 5 ani de “domnie”, eu unul m-am săturat până peste cap de președintele Băsescu și, drept urmare, nu-l mai vreau la Cotroceni pentru încă un cincinal. Cele mai importante motive obiective pentru care am ajuns la decizia asta sunt:

1. cea mai mare realizare a președintelui Băsescu a fost de a crea un continuu scandal. Începând cu faimosul “bilețel”, președintele s-a aflat mereu în “război” cu cineva, fie el vreun ministru (și mai ales premierul Tăriceanu), fie presa, fie parlamentul, fie “mogulii”, fie x fie y.

2. pe tot parcursul mandatului, președintele a dat de prea multe ori dovada unui comportament nedemn de un șef de stat. Ne aducem cu toții aminte de episoadele cu jurnaliștii (“găozar”, “țigancă împuțită”, “tonomat cu euro”, “pui de comunist”, etc)

3. președintele a avut o prestație sub așteptări la capitolul politică externă. Ne-a aburit o vreme cu “axa Londra-Washington” dar nu se poate lăuda cu nici o mare realizare pe plan de politică externă. Integrarea Romaniei în UE nu se poate lua în considerare ca un succes al administrației Băsescu, având în vedere faptul că procesul era început de mult, iar oricum intrarea în UE s-a făcut așa cum s-a făcut (cu divese monitorizări ulterioare, o continuă amenințare de activare a unor clauze de salvgardare, etc).

4. unul din rolurile președintelui este acela de a fi un mediator între cele trei puteri din statul democratic. Cred că nimeni nu poate da vreun exemplu în care Băsescu să-și fi îndeplinit vreun pic rolul de mediator. Mai rău, președintele a dus multiple campanii de discreditare a tuturor puterilor din stat:

- a șters pe jos cu Parlamentul (mai ales după episodul suspendării)

- a făcut toate eforturile pentru a da jos guvernul Tăriceanu

- insultă și distruge imaginea publică a magistraților

5. cu orice ocazie (fie alegeri generale, fie europarlamentare) a făcut campanie electorală pro-PDL, chiar dacă statulul de președinte îi interzice acest lucru

6. a reușit să creeze o structură de “baroni” PDL (cel mai bun exponent fiind Elena Udrea) care să-i înlocuiască pe mult huliții baroni PSD. Cred că nimeni nu poate nega faptul că ascensiunea unor personaje ca Udrea, Ridzi sau EBA ar fi fost imposibilă fără sprijinul direct al președintelui.

În ultimul rând, președintele Băsescu a fost nașul alianței între PDL și PSD (în care eu văd o reîncarnare a FSN-ului) și cel care a instalat la putere guvernul Boc (care după părerea mea este cea mai proastă variantă din cate se puteau).

În concluzie, date fiind motivele de mai sus, eu nu-l mai vreau pe omul ăsta să ma reprezinte la cel mai înalt nivel. Nu-mi pare rău că l-am ales în 2004, la vremea respectivă mi s-a părut cea mai bună variantă și i-am acordat încrederea, încredere pe care a pierdut-o în numai câteva luni de mandat. Drept urmare, bye bye Băse!

Mă alătur în mod “oficial” susținătorilor lui Crin Antonescu. Motivele sunt simple:

1. am convingerea că este o variantă viabilă de președinte al României. Nu este omul perfect, nu este personajul providențial, dar sper cel puțin că este omul de bun simț de care țara asta ar avea nevoie pe post de președinte pentru următorii 5 ani.

2. am convingerea că odată ajuns președinte nu va ajunge în situația de a face România de râs prin comportament și/sau discurs

3. este liberal

4. a reușit să adune în cercul său de simpatizanți numeroși oameni de valoare

Sunt foarte curios să văd cum se va desfășura campania electorală “oficială” din lunile octombrie-noiembrie și cred că lupta va fi foarte dură. Mă aștept ca pe de o parte să vedem campaniile clasice: una pesedistă pe sistem Vanghelie – cu mici, bere și multă mocangeală, una pedelistă cu resurse financiare nelimitate și, sper, una liberală care să fie “altceva”. Sper din tot sufletul ca echipa de campanie a lui Crin Antonescu să gasească acel “altceva” care să poată convinge alegătorii în primul rând să se prezinte la vot în primul tur de scrutin.

Cred că un element cheie il va juca prezența la urne în primul tur, tur ce va decide finaliștii competiției pentru Cotroceni. Unul din aceștia va fi cel mai probabil Traian Băsescu (mi-e greu să cred că va ieși pe locul 3 în primul tur), iar al doilea poate fi la fel de bine Crin Antonescu sau Mircea Geoană. Dintre aceștia doi va “câștiga” locul în turul doi cel care va ști să-și mobilizeze mai bine electoratul – iar aici Crin Antonescu are un mare dezavantaj față de Geoană, și anume lipsa unei mașinării de partid cum este cea a PSD-ului. Sper totuși ca PNL-ul și Crin Antonescu să poată suplini această lipsă în primul rând printr-un program credibil, fără promisiuni pompoase și deșarte (cum ne vor servi din plin Băsescu și Geoană) și printr-o campanie inteligentă.

În concluzie, tot înainte cu Crin Antonescu!

În bunul spirit al administrației BăseBoc, deciziile de importanță capitală se iau în stil pompieristic, fără nici un fel de analiză a situației de fapt. Cea mai recentă dovadă în acest sens o constituie Ordonanța de Urgență privind rectificarea bugetară și modificările aduse Codului Fiscal. Toată lumea, de la cei direct vizați (antreprenori) până la analiștii economici cei mai iubitori de bugete dolofane ale statului sunt de părere că guvernul face o greșeală imensă, numai Boc și Pogea se cred mai deștepti. Mai mult, conform spuselor lui Boc “Toti expertii mondiali care nu au fost in stare sa prevada aceasta criza, acum vor sa ne dea solutii.”

Via HotNews aflăm de un memoriu realizat de reprezentanți ai celor mai prestigioase companii de consultanță din lume, memoriu în care acești experți demonstrează cu argumente greu de combătut faptul că măsurile luate prin minunata ordonanță contravin unor directive europene, că măsuri similare au fost demontate în justiție și că efectele aplicării lor vor fi dăunătoare economiei. Acum nu pot spune că am încredere 100% în respectivele comapanii de consultanță, dar cred că în situația dată argumentația făcută de ei este cu mult mai solidă decât nota de fundamentare realizată de Ministerul Finanțelor. Mai mult decât atât, se pare că nici experții FMI nu sunt foarte convinși că noile măsuri vor aduce bani în plus la buget, ba chiar din contră.

Singurii care sunt convinși că dețin adevărul suprem sunt Pogea și cu Boc. Nu vor să audă de nici o altă părere, indiferent dacă e susținută de argumente sau nu, îi dau înainte cu ideile lor puține dar fixe: toți micii întreprinzători sunt evazioniști, nu se poate ca atâtea firme să aibă pierdere, patronii sunt de vină că investesc profiturile firmelor pe care le conduc în mașini, proprietăți și alte bunuri în loc să plătească impozite la stat și guvernul Tăriceanu e de vină pentru împrumutul extern, deoarece n-a economisit bani în perioada de creștere economică. Citind părerile exprimate atât de Boc cât și de Pogea, indivizi fără nici o pregătire reală în domeniul economic, cu experiență irelevantă (să fii director la o firmă din clientela PDL, respectiv primar al aceluiași partid cu bugete enorme la dispoziție nu îi califică pentru funcțiile deținute azi), realizez că România este guvernată cam în același stil în care un țăran își administra gospodăria pe la 1900. Deciziile se iau “la plezneală”, speranțele sunt mari, iar dacă ceva nu iese bine se aruncă vina ori pe FMI, ori pe contribuabili, ori pe vremea de afară, ori pe orice altceva decât propria incompetență.

Domnii Boc și Pogea și-au atins acum apogeul carieriei (mi-e greu să cred că vor ajunge undeva mai sus decât sunt acum), sunt pătrunși de propria importanță și se simt învincibili, drept urmare nu le a teamă să facă experimente pe vreo 20 de milioane de oameni. Starea în care se află domniile lor are un nume: beția puterii, aceeași beție pe care o împărtășesc cu șeful lor cel mare de la Cotroceni. Sper ca toți trei, împreună cu restul de căței care-i înconjoară și-i lingușesc să aibă parte cât mai repede de binemeritatul duș rece. Sper totuși ca acel duș rece să nu fie un fel de potop pentru noi, restul, cei care avem de suportat experimentele idioate ale lor.

Este evident că suntem în criză. Este evident că Guvernul dă din colț în colț și n-are nici o idee despre cum să managerizeze situația. Este evident că poporul, omul de rând, nu realizează nici acum că povestea asta cu criza nu e o invenție a presei, și că încă speră într-o minune și că în câteva luni totul se va regla de la sine. Drept urmare “se cerea” ca președintele cel jucător să-și ia din nou rolul în serios și să vină sa ne explice nouă, muritorilor de rând, și lor, ălora pe care votul nostru i-a trimis în Parlament, care-i treaba de fapt.

Nu am auzit “live” discursul prezidențial (deh, unii din noi mai trebuie să și muncească, n-au vreme de holbat la TV la orele alea), dar l-am citit aici (sărumâna HotNews). O să încerc să sintetizez mai jos esența mesajului prezidențial, un fel de “traducere și adaptare”:

1. Bă băieți, e groasă. Puteți uita tot ce am zis eu și ai mei (Boc și alții) cum că România nu va fi afectată de criza mondială. Ceea ce nu trebuie voi să uitați e un lucru, Tăriceanu și guvernarea dezastruasă sunt de vină pentru situația de acum!

2. Io, președintele vostru, am soluția! Stați liniștiți, faceți cum vă zic, și o să fie bine! Soluțiile sunt simple și la mintea cocoșului: lucrați mai cu spor, pe mai puțini bani, plătiți-vă toate dările (pe care stați liniștiți, vi le creștem) către stat și fiți pătrunși de spiritul de solidaritate socială.

3. Actuala majoritate de 73% pe care eu, președintele vostru, am nășit-o, este șansa voastră de a trece mai ușor de criză. A, că tot vorbeam de majoritatea solidă, puteți uita ce v-au promis ăia de i-ați ales, că oricum nu se mai poate. Dar, nu uitați, Tăriceanu e de vină!

4. Vă ziceam io acu vreo 2-3 luni că nici în ruptul capului nu vreau bani de la FMI. Vreau de la UE, da’ nu de la FMI, că ăia e răi și ne trag înapoi. Uitați și chestia astă, m-am mai scărpinat eu în căpșorul meu, m-am mai consultat cu unu’ cu altu’ și m-am sucit. Deci, luam bani și de la FMI. Io n-aș fi vrut, da’ m-am prins că Uniunea Europeană, Comisia sau cum le zice la ăia de ne pot da bani e amărâți, și n-are cum să poată controla ce facem noi cu banii, drept urmare ni-i impun pe ăia de la FMI la care să dăm frumos raportul că ce și cum facem.

5. Nu uitați, tot ce se întâmplă acum e cauzat de guvernarea dezastruasă din ultimii ani (mai ales ultimii doi după ce protejații mei au fost dați afara mișelește, pe ușa din dos). Nu vă amăgiți cu realitatea că la toți a început să vă meargă din ce în ce mai bine în anii ăștia, și credeți-mă pe mine pe cuvânt că Tăriceanu, Patriciu și ai lui sunt dă vină că suntem acu în criză.

Dacă mai adăugăm și ceva “completări” făcute în direct la TVR o să mai identificăm și cine e deja vinovat pentru tot ce n-o să meargă bine în viitorul apropiat: Geoană cel lipsit de bun simț care în loc să pupe mâna care l-a adus la guvernare, l-a pus al doilea om în stat și i-a salvat scaunu de președinte de partid își permite acum să ridice clonțul la “băieții buni și portocalii” și să critice onor’ guvernul care n-are încă un plan  anticriză. 

În concluzie, acu că am cetit mesajul prezidențial, m-am liniștit. România e pe mâini bune. Un pic de solidaritate socială  - activitate aia prin care ăia care lucră cu spor si folos țin în cârcă pe lângă pensionari (care nu sunt asistați social, cum îi consideră Băse) și un cârd mare de puturoși – și o să treacă si criza asta.

Zilele astea văd tot felul de aberații izvorâte din străfundurile puțului gândirii prezidențiale: ba că ar fi vreamea ca românașii de rând să dea buzna la bănci și să ia credite – indiferent de condițiile cămătărești pe care acestea le impun, ba că “nu poți impune vremuri de austeritate dacă populatia refuză, dacă Parlamentul refuză”. Am impresia că domnul președinte ori trăiește în altă lume, ori are niște consilieri care ar merita șutuiți în “spate”, ori s-a stricat complet de cap.

S-o luăm metodic. Cică zice domnu președinte că faptul că băncile nu mai acordă credite noi (de unde rezultă blocajul pe care unii încearcă să-l nege) se datorează clienților, care din rea voință și încăpățânare nu vor să se împrumute. În viziunea prezidențială, dacă de mâine vor fi cozi la toate agențiile băncilor, dobânzile vor scădea și treaba s-ar pune la loc pe roate, iar toți ăia de se dau mari experți și cunoscători în ale finațelor și economiei sunt de fapt niște nenorociți, plătiți de moguli să intoxice populația prin intermediul presei. Periculos e că se pare că aceste păreri ale lui Băsescu sunt sprijinite și de Isărescu, omul care până nu de mult susținea sus și tare că trebuie limitate creditele de consum…

A doua chestiune e de-a dreptul plină de haz. Cică nu putem impune vremuri de austeritate fără acordul prealabil al poporului și al Parlamentului. Sunt tare curios dacă nu cumva vrea și un referendum mic, în care să ne întrebe: “Români, ce părere aveți, e sau nu e criză? Trebuie sau nu luate măsuri nepopulare: creșteri de impozite, taxe, stoparea creșterilor salariale, etc?”. Nenea ăsta care cică ne reprezintă ar trebui să “dea dovadă de o minimă inteligență” (citat din domnia sa) și să realizeze că politica economică e dictată de situația de fapt, și nu de voința poporului sau a Parlamentului. Dacă vei cere părerea majorității, aceasta nu va accepta niciodată taxe mai mari, bugete de austeritate sau reduceri ale unor drepturi. Mai degrabă ai vedea parlamentarii că-și votează reduceri de salarii, apoi o cămilă trecând prin urechea unui ac decât “poporul” să accepte din proprie inițiativă vreun fel de “sacrificii”.

Deși nu merită, o să-i acord președintelui circumstanțe atenuante deoarece cred că declarațiile astea sunt făcute mai mult de ochii lumii că de, avem alegeri în toamnă, și poporul trebuie să priceapă că cineva acolo sus (sus în dealul Cotrocenilor) îl iubește.

Zice Băse așa (via Monitoring Media):

“Vreau să ţineţi cont că această politică este evidentă, o politică de discreditare deliberată a autorităţilor statului. Şi aveţi obligaţia să luptaţi prin fapte şi prin realităţi împotriva acestei politici duse de trusturi de presă.”

Reformulat ceva mai clar, mesajul ar fi următorul:

- presa e de vină, că informează cetățenii asupra “succesurilor” guvernării

- o nouă misiune a actualului guvern este să pună frumos pumnul în gura presei care nu convine, prin “metode specifice”. Nu degeaba discursul respectiv s-a rostit la investirea celui mai recent ministru de interne.

Ce refuză să priceapă Băse, după cum bine zice aici Nenea Lars, e că ne-am săturat până peste cap să ne tot arate el vinovații. Avem și noi suficientă minte-n cap încât să putem trage singuri concluzii, nu ținem neapărat să aflăm opiniile personale ale domniei sale, și cu atât mai puțin nu avem datoria să ni le însușim.

Revenind la întrebarea din titlu, totuși, cine discreditează statul român? Am mai jos o listă de propuneri:

1. Să fie oare reprezentanții puterii executive? Un președinte care face declarații aberante (vezi povestea cu vecinii Siriei, statul Palestina)? Un guvern condus de un profesor de drept constituțional care din primele ordonanțe are deja una declarată neconstituțională? Un minister de interne care în două luni a schimbat deja trei miniștri?

2. Să fie oare parlamentarii care fac legi pe genunchi (de ani de zile), dorm sau au cu totul alte activități, și se trezesc numai când e vorba să-și voteze diverse drepturi speciale lor și favoriților lor?

3. Să fie oare justiția – care bate record după record? Mai o judecătoare beată la volan, mai un criminal pus în libertate pentru că-l doare în cot și nu poate fi tratat în pușcărie, etc…

4. Să fie oare “oamenii legii” (poliția, jandarmeria, cei care se presupune că trebuie să ne apere de infractori de toate tipurile) – despre care aflăm zilnic că sunt în diverse cârdășii, respectiv patronează diverse “asociații” de tip mafiot?

Ce zice președintele despre toate cele de mai sus? Zice că de fapt e o făcătura a presei, așa ceva nu există. E unii, dom-le, nește moguli nenorociți, nește motani, FeNeIști și posesori de petrodolari, care are ei nește trusturi de presă care intoxică populația. Toate mârșăviile făcute de nenumărați reprezentanți ai autoritătilor statului, toată hoția și furăciunea pe care o practică statul român față de contribuabilii săi, toate acestea sunt în realitate niște invenții de presă, iar noi de fapt “trăim bine” da’ nu vrem să recunoaștem meritele mult iubitului conducător.

Cine discreditează statul român? Toată “clasa politică” în frunte cu tine, domnule Președinte, și cu toți cei cărora le-ați dat putere (vezi șefii plantați în toate punctele cheie), voi sunteți cei care discreditați statul român! Presa nu face decât să mai expună din când în când “succesurile” voastre, în speranța că poate așa veți ajunge vreodată să mai “călcați frâna”.

După cum se vede una din modificările majore propuse pentru a fi aduse Constituției este cea de modificare a actualului sistem politic în sensul acordării de puteri sporite președintelui în ideea ca acesta să dispună de mijloacele de a soluționa eventualele crize politice.

Eu mă pronunț împotriva unei astfel de modificări, argumentele mele fiind următoarele:

1. într-un sistem democratic Parlamentul este autoritatea supremă, drept urmare această instituție nu poate fi pusă să răspundă în fața unei alte instituții a statului, fie ea cea prezidențială. Este absolut normal ca toate celelalte instituții ale statului, inclusiv președenția, să se supună controlului parlamentar.
2. succesul unui politician în alegeri directe (cum sunt cele prezidențiale) se bazează în proporție de 90% pe carismă și demagogie și 10% pe prezentarea unui program politic coerent și realizabil. Nu văd de ce o asemenea persoană, oricum s-ar numi și orice partid ar reprezenta, ar trebui investită cu puterea de a dizolva Parlamentul sau de a iniția legi.
3. bun sau rău, Parlamentul este cea mai reprezentativă instituție a statului. Pentru rezolvarea crizelor politice trebuie găsite mecanisme parlamentare și nu instalat un “gardian”, chiar dacă acesta este președintele republicii.

Oricine are altă părere susținută de argumente este binevenit să comenteze