Browsing Tag

PSD+PC+PD-L

politichie

Hai să ne jucăm cu cuvinte mari: asumare, responsabilitate, eroare

5 Mai 2009

Nea’ Băselul ne-a trântit ieri încă o lacrimogenă: cică “își asumă” eroarea promulgării legii majorării salariilor din învățământ. Acu’ ce nu pricep io, e ce vrea să însemne “asumarea erorii”? Adică recunoaște că “a greșit” și gata, și-a pus cenușă-n cap și ar trebui să-l “iertăm”?

Orice ar spune Băsescu nu mă poate convinge că a promulgat acea lege dintr-o eroare regretabilă. Contrar așteptărilor domnului președinte eu unul țin minte cu exactitate faptul că, după ce Parlamentul a votat cu elan stahanovist legea respectivă, primul ministru de la vremea respectivă, Tăriceanu, i-a cerut în mod explicit președintelui să nu promulge legea și să o retrimită la Parlament deoarece bugetul anului 2009 nu va putea suporta efectele acelei legi. Și îmi aduc bine aminte ce-a făcut și Băsescu, și anume a explicat el frumos că el are informații și el știe că vor fi bani, pentru că educația este o prioritate deci nu se poate pune problema lipsei fondurilor necesare aplicării legii respective, drept urmare e chiar fericit să o promulge și avertizează public guvernul ca nu cumva să îndrăznească să n-o pună în aplicare.

După trebușoara asta au venit alegerile, PD-L-ul si PSD-ul au cules laurii (legea minunata a adunat zeci de mii de voturi pentru cele doua partide care au susținut-o atât de înfocat), au făcut noul guvern și au păstrat în vigoare ordonanța dată de guvernul Tăriceanu, cea prin care aplicarea legii majorării salariilor profesorilor era amânată. Între timp, după ce noul guvern a fost instalat, Băsescu a mai ieșit odată la rampă și, când a fost întrebat ce va face noul guvern în legătură cu subiectul controversatei legi, ne-a explicat frumos că el nu poate concepe ca o lege adoptată de Parlament și promulgată de Președinte ar putea să nu se aplice.

Acum, după ce au tăragănat cât s-a putut “atacarea” subiectului, guvernanții noștri au trebuit să recunoască faptul că nu au cum să aplice o asemenea majorare salarială deoarece n-au bani. Cu alte cuvinte au ajuns la aceeași concluzie pe care o trăsese Tăriceanu în noiembrie 2008. A, între timp s-au mai și împrumutat vreo 20 de miliarde de euro, și au rectificat puternic bugetul pe care nici nu apucaseră să-l treacă bine prin Parlament. Oare ce să înțelegem noi din chestiile astea? Că Guvernul e populat de habarniști, oameni care încă nu înțeleg la ce s-au înhămat? Că președintele minte cu nerușinare?

Orice ar spune azi guvernanții concluzia e una singură: au mințit cu nerușinare! Iar cine mai continuă să îmi explice că nu prevedea criza în noiembrie 2008 este un mincinos nerușinat, retardat mintal sau pur și simpluun demagog pe îl doare-n cot de tot ce se întâmplă și are ca obiectiv doar să fie la putere și să se îmbuibe până nu mai poate.

pamflet politichie

Uite-așa se rupe lanțul slăbiciunilor

29 Aprilie 2009

Povestea începe frumos, prin toamna lui 2008, în plină campanie electorală: niște partide, pe numele lor PD-L și PSD, se băteau cu cărămida-n piept că au soluția magică pentru ieșire din criză, că guvernarea liberală are bani și nu vrea să dea la “bieții dascăli” majorarea de 50% pe care au votat-o toți în Parlament, că dacă o să vină ei la putere o să înceapă să curgă laptele și mierea în România. Poporul, credul, i-a votat în proporție egală (cam 33%) iar marele Băse i-a adunat într-o coaliție ultramajoritară construită cu un singur scop declarat, acela de a ne ușura noua viața în timpul crizei economice.

Așa s-a deschis un lanț al slăbiciunilor, cu promisiunile de campanie, transformate apoi în “parteneriat pentru România” și în program de guvernare. Au mai trecut ceva luni, dar noua putere nu s-a lămurit care-i treaba de fapt, și a continuat să susțină cu tupeu că ei garantează că vor da ce-au promis în campanie. În același scop ne-am dotat și cu “centura de siguranță” a împrumutului FMI+CE, ca să stăm liniștiți că BNR are rezerve suficiente pentru a susține piață financiară și cursul valutar și să ne putem concentra la “rezolvarea problemelor țării”.

Ei bine, până la urmă și la coadă se pare că guvernul Boc a cam ajuns la fundul sacului și n-a mai putut amâna la nesfârșit adoptarea unor măsuri legate de promisiunile din campanie (respectiv majorările salariale pe sectorul bugetar) și, prin ordonanță de urgență, a luat decizia ca toate salariile bugetarilor să fie înghețate în 2009. Au. Păi cum așa, nene Boc? Nu ziceai mătăluță până mai ieri că să stea lumea liniștită, că situația este sub control, și se vor da și măriri pe unde și când se poate? Sau te-ai prins că de fapt treaba-i chiar nașpa și că n-are cine plăti promisiunile pe care le-ați făcut?

Sunt curios acum care va fi reacția sindicatelor, care cred că au fost luate prin suprindere de măsura guvernului. Nu am nici cea mai vagă urmă de îndoială că vor zbiera ca din gură de șarpe, vor pune de-o mare grevă și îi vor lua la înjurat pe oricare îi va îndemna la solidaritate. Oricum în concepția sinditatelor bugetarilor “solidaritate” înseamnă ca restul să se sacrifice pentru ca ei să primească drepturile pe care le cer.

În concluzie, cred (și într-o oarecare măsură sper) că lanțul slăbiciunilor generat de promisiunile fără acoperire ale actualei puteri s-a rupt, și că urmează “să înceapă dansul”.

pamflet politichie

Lecția de coerență, predată de Guvernul României

24 Aprilie 2009

Guvernu’ lu’ Băse, care se bucură de un sprijin ultramajoritar în Parlament, ne predă zi de zi lecții de coerență, seriozitate și profesionalism. Iată câteva exemple grăitoare în acest sens:

1. atât în campania electorală, cât mai ales la investire, partidele care au semnat acel “Parteneriat pentru România” sau cum i-o zice la acea fițuică, ne-au zis că obiectivul lor e să sprijine inițiativa privată, să sprijine IMM-urile, să introducă prevederi legate de neimpozitarea profitului reinvestit și alte asemenea măsuri menite să ne ușureze viața și să ne ajute să depășim mai ușor criza. Ce-au făcut: au introdus grila de impozitare minimă (așanumitul impozit forfetar), au redus cu o treime taxa “pe poluare” auto (adică la un nivel dublu față de iulie 2008), au limitat dreptul de deducere a TVA pentru autoturisme, etc. 

2. Ne-au spus că vor fi cel mai responsabil guvern dpdv. al cheltuirii banului public. Tot ce au făcut de la instalare a fost să crească bugetele instituțiilor din subordine, iar acum vor să facă acea lege unică de salarizare în sectorul bugetar prin care “salariile mici din sistem să crească în mod accelerat”.

3. Și-au propus ținta de deficit bugetar de 2.5 % și au realizat un deficit de 9% pe primul trimestru.

4. Ne-au spus că România nu duce lipsă de bani și nu are nevoie de împrumuturi externe, apoi au semnat un acord de finanțare cu FMI si CE în valoare de 20 de miliarde de euro.

5. Au dat ordonanțe de urgență “de formă” – celebra ordonanță legată de cumularea pensiilor cu salariile – declarată neconstituțională.

Poate nu înțeleg eu filozofia și viziunea guvernamentală, dar analizând un pic la rece “ce spun” și “ce fac” indivizii ăștia pot trage o singură concluzie: oamenii suferă de incoerență crasă. Din gură sunt zmei, dar când vine vorba să ia niște decizii dau din colț în colț și în general copiază modele din străinătate (mai ales cele franceze se pare că-i excită dpdv. intelectual). Problema mare e că domnii guvernanți au darul de a-și însuși în special ideile proaste (vezi impozitul forfetar pe care cei care-l aplicau vor să-l elimine).

Cu așa profesioniști sunt convins că în câteva luni vom scăpa de criză, dar nu în sensul în care ne-am fi dorit, ci intrând în colaps…

me hate... politichie

Noi “aroganțe” de la Pogea

15 Aprilie 2009

Iete ce zice presa noastră de ziare, citând-ul pe ilustrul ministru de finanțe al lu’ Băse: “Ar fi fost mai ușor să mărim TVA-ul, dar nu era corect să-i punem la plată tot pe contribuabilii cinstiți”.

Chestia asta vine după restul de declarații pe care le putem cataloga ușor drept aroganțe:

– “dacă nu ești în stare să plătești 500 euro pe an la stat, închide firma”

– “vrem să eliminăm abuzul cumpărării de zeci de autoturisme pe firmă, pentru că nu este corect”

Acest domn cred că este reprezentativ pentru partidul din care vine, doar că spre deosebire de șeful cel mare de la Cotroceni îi lipsește o calitate esențială pentru un politician: retorica. Domnul ministru își permite cu nerușinare să facă declarații care într-o țară normală ar echivala cu sinuciderea politică, ba că toți administratorii de IMM-uri sunt evazioniști, ba că n-are încredere în organele de control financiar, ba că mai știu eu ce…

În mintea îngustă și întunecată a domniei sale nu există decât un singur scop: acela de a strânge bani la buget evitând pe cât posibil mișcările sociale. Chestii de gen “strategii economice”, “bun simț” etc. nu au sens pentru domnul ministru, el are o singură misiune, aceea de perceptor care vine înarmat cu acordul FMI să strângă tot ce consideră că i se cuvine. Întreaga construcție pe care se bazează mintea lui bolnavă este aceea că întreprinzătorii privați sunt niște infractori, niște evazioniști care trebuie “pedepsiți” la grămadă.

Una din cele mai mari insulte pe care această imitație palidă de ministru de finanțe o adresează frecvent micilor întreprinzători este aceea că ei nu fac parte din “contribuabilii cinstiți”. In opinia acestui individ, contribuabilii cinstiți sunt probabil sindicaliștii bugetari, angajații și administratorii firmelor (nu puține și în nici un caz IMM-uri) care alcătuiesc clientela portocalie. Contribuabili cinstiți sunt probabil regii asfaltului, grupul de la “Golden Blitz”, găștile din jurul lui Stolojan, Videanu, Udrea, Băsescu etc…  Restul sunt pleavă și nu merită nimic altceva decât un jug și mai greu pe grumaz.

Îi urez domnului Pogea cât mai multe succesuri, încununate cu un loc călduț la groapa de gunoi a istoriei alături de șefii lui pedeliști.

me hate...

Când o să vă săturați, Hoți nenorociți pedeliști???

3 Aprilie 2009

Întrebarea se adresează următorilor indivizi, niște hoți nenorociți cu pretenții de guvernanți: Boc, Pogea și “tata lor” Băsescu. Ia uitați aici știre pe Mediafax.

Cretinoizii aștia pe care i-a votat prostimea la două mâini vor să ne bage complet în rahat, nu e de ajuns faptul că oricum lucrurile mergeau prost de tot în economie, nu e de ajuns că statul e unu din cei mai mari datornici către firmele private, mai trebuia ca deștepții pământului să introducă acest nou impozit, mascat sub forma unui plafon minim al “datoriei față de stat”. Și și-au găsit bine momentul, exact atunci când statul francez în fața căruia sunt toți picați in extaz vrea să-l elimine pentru a mai ușura viața companiilor lor în timp de criză.

Trecând peste faptul că ai noștri parcă sunt bătuți în cap și insistă să copieze modele cu un succes îndoielnic (n-o să mă convingă nimeni că Franța e cel mai bun exemplu de economie perfomantă a Europei), am impresia că pedeliștii ăștia care se pretind de dreapta sunt complet retardați dpdv. economic. Singura lor preocupare e să-l facă pe “șefu” să mai pupe un mandat, iar după ei, poate să vină potopul.

Propun să li se aplice un tratament bazat pe furci și coase!

me hate... politichie

Impozit forfetar – o fi oare o măsură anticriză?

31 Martie 2009

Umblă vorba prin sat că dom’ injiner Pogea, mare ministru de finanțe care este el, vrea să rezolve problema crizei economice în România. Cum, foarte simplu, mai bagă un nou bir de plătit, sub numele de “impozit forfetar”. 

Ținta domniei sale o reprezintă, se pare, firmele care raportează pierderi și, în special, microîntreprinderile. Ideea pe care ilustrul domn ministru se bazează e una foarte simplă, dacă nu ai o anumită cifră de afaceri minimă și nu înregistrezi profit se cheamă că te faci vinovat evaziune fiscală. Dupa informațiile apărute în presă (vezi articol pe HotNews) se pare că suma vehiculată ca plafon minim al impozitului datorat statului de către o microîntreprindere este de 1300 euro pe an, adică 108.33 euro pe lună. La prima vedere suma pare mică, dar în realitate este uimitor de aproape de valoarea unui salariu minim pe economie…

Am impresia că domnii ăștia care s-au trezit peste noapte miniștri, adunați care de pe unde s-a nimerit  (mai ales cei din PD-L), au o obsesie: toată lumea fură! Sunt într-atât de retardați și analfabeți din punct de vedere economic încât nu pot pricepe că evoluția normală a unei firme nu înseamnă o continuă creștere (chiar exponențială) a cifrelor de afaceri și a profiturilor. Nu ne cheamă pe toți Popoviciu, Cășuneanu, Umbrărescu & co., nu facem toți parte din clientela roșu-portocalie și nu suntem toți abonați la sacul fără fund care se cheamă “bugetul de stat”, drept urmare unii dintre noi mai suntem afectați de o criză economică, de blocajul financiar, etc… Nea’ ministru ăsta are impresia că totul merge ca la el la partid, unde daca zice Băse că ai profit, ai profit, dacă zice că falimentezi, falimentezi, dacă zice că ești cinstit, ești cinstit, respectiv dacă ai ceva de comentat ești automat “pușcăriabil”.

Din câte se vede guvernul ăsta, cel mai bun de dupa ’89 după cum se lăuda Boc, e populat cu un număr ridicat de cretinoizi care vor să descopere acum roata în colțuri și să ne arate cât suntem de proști că nu putem aprecia descoperirea lor la adevărata ei valoare. În vremea în care mai toate statele dezvoltate (vestul Europei, SUA) guvernele iau măsuri de relaxare fiscală și de încurajare a inițiativei private, ei fac invers, adică îi dau în cap. Logica e simplă, dacă omori firmele care sunt în anul ăsta în pierdere și rămâi numai cu cele profitabile ai rezolvat cu criza.

Un lucru pe care Pogea nu-l pricepe e că acea pierdere a firmelor nu o suportă statul, ci acționarii. Chiar dacă 100 000 de firme sunt în pierdere, minim 100 000 de angajați își iau salarii de la acele firme, respectivele firme plătesc destule alte taxe (chiar daca nu pe profit), deci statul câștigă bani frumoși și de pe urma lor. Dar de, ce să-i faci, e mai ușor să faci să treacă o cămilă prin urechile acului decât pre-un ministru PD-L să-și folosească creierul la ceva constructiv.

pamflet politichie

Încă o lună plină de realizări ale guvernului BăseBoc

27 Martie 2009

Înc-un pic și se duce și luna lui Mărțișor, așa că vine vremea să mai contabilizăm un pic realizările guvernării ultramajoritare și portocalii (cu nuanțe din ce în ce mai pale de roșu). Ca evenimente notabile ar fi vreo câteva:

  • blocarea aproape completă a creditării, drept urmare economia noastră se zbate, dă din picioare, da’ nu prea mai are suflu să zbiere
  • anunțul că ne vom împrumuta din afară ( 13 miliarde de la FMI, restu’ pân’ la vreo 20 de pe la alte instituții de prin UE), urmat foarte rapid de câteva întâlniri (pe la Cotroceni, respectiv pe la vreo cârciumă de-a lui Popoviciu) și un acord 
  • negocieri cu sindicatele, amenințări cu greve, etc
  • anunțul că Lenuța Marinarului vrea să candidește independent pentru un loc în PE. Ce să-i faci, așa-i când unii oameni nu vor să vorbește cu tine și nu-ți recunosc succesurile…
  • scandalul DGPI – Puiu Popoviciu
  • intervenția telefonică a lui Boc la emisiunea Sinteza Zilei, ocazie cu care a reușit să-și pună poalele-n cap.

M-aș opri numai asupra ultimelor două evenimente: afacerea DGPI – Puiu Popoviciu și chestiunea cu Boc. Prima e o dovadă de netăgăduit că “există un sistem și funcționează”. Adică na, dupa vreo 7 ani de anchete, până la urmă s-a reușit ca un nene, printre cei mai bogați din România, să fie reținut 24 de ore, după care evident că judecătorul îl lasă să fie în continuare cercetat în libertate. Întâmplător sau nu, în respectivul dosar al acestui nene apar nume grele, cam toată spuma politicienilor cu greutate… Să fie oare un semn că s-a dat drumul la colecta pentru campania lui Băse pentru prezidențiale, și că cel ce va cuteza să nu cotizeze corespunzător va avea cam aceeași soartă? Mie cam așa îmi dă impresia…

Ajungem acum și la domnul Boc. Emil Boc. Uns prim ministru al României, prin grația lui Băsescu și cu încuviințarea PSD-ului. Nenea ăsta, care cică poartă pe umerii săi toată greutatea conducerii țării în aceste vremuri de restriște, a găsit că ar fi un bun moment să-și dea cu firma-n cap. Fix în zilele în care se făcuseră publice detaliile acordului de finanțare externă, toată lumea analiza și despica firu-n patru pe tema acordului cu FMI, domnia sa, în nemărginita-i inteligentă, a găsit de cuvință să aplice o “schema Băsescu” de a se băga un pic în seamă: suni la o televiziune și-i faci pe ăia troacă de porci în direct, să priceapă ei cine-i șeful și cine-i sluga. Ei bine, domnul trompetă a eșuat lamentabil în încercarea lui de-a pune lucrurile la punct, ba mai mult, a reușit să se facă de toata bafta. sunt tare curios dacă a învățat măcar ca, pe viitor, să nu se mai bage singur în gura lupului și să nu mai încerce să dea peste nas unor indivizi cu o inteligență net superioară celei a domniei sale.

În concluzie, stăm bine: guvernanții își umflă mușchii și ne arată cât sunt ei de bățoși, iar noi ne perfecționăm în continuare arta de-a strânge cureaua.

me hate...

Programul anti-criză roșu-portocaliu

17 Martie 2009

Nenea Boc zice el că a prezentat programul anti-criză, pe care noi proștii nu-l vedem și nu-i putem aprecia genialitatea deoarece e înglobat în Buget. Din gură sună bine, o să facem, o să dregem, dăm bani la CEC și Eximbank, băgăm la invesițiile în infrastructură, nu o să mai impozităm profitul reinvestit (asta mai încolo, nu acum). A, să nu uităm, Tăriceanu e de vină pentru că e criză în România. Cea mai mare durere de cap a lui Boc acum este “greaua moștenire”, și nu faptul că de vreo trei luni încoace nu sunt capabili să vină cu vreo măsură concretă.

În altă ordine de idei, una din temele așazisului program anti-criză este sprijinirea IMM-urilor. Mă întrebam eu cu ceva vreme în urmă: la ce sunt bune IMM-urile astea? Se pare că sunt bune ca să crediteze statul român și să și-o ia în barbă pe chestia asta.

Potrivit celor spuse de preșdintele Consiliului Național pentru IMM-uri, statul român datorează IMM-urile suma modică de vreo 2.1 miliarde de euro. Asta vorbind numai de datorii din decembrie 2008, adică vechi de vreo 3 luni, și care generează un blocaj de vreo 8-9 miliarde în mediul IMM. Nu mai punem la socoteală faptul că în nenumărate cazuri accesul IMM-urilor la finanțarea bancară este aproape imposibil (se cer mii și milioane de garanții, eventual garanții din partea acționarilor ca persoane fizice, etc..)

În condițiile date, domnul Boc găsește că cel mai important lucru este să se plângă de Tăriceanu. Probabil că și datoriile statului către IMM-uri fac parte tot din “greaua moștenire” de care se plânge domnul Boc.

me hate...

Români, vă ordon: Strângeți cureaua și urați bun venit FMI!

2 Martie 2009

Via HotNews aflăm că “ultimul lucru” pe care și-l dorea Băsescu e pe cale să se întâmple. O delegație formată din reprezentanți ai BNR și Ministerului de Finanțe s-a prezentat la poarta FMI, cu căciulile-n mâini și jalba-n proțap, pentru a cere un împrumut de la susnumita insituție.

De unde până nu demult mai toate “autoritățile” competente spuneau că nici vorbă de împrumuturi de la FMI, în cel mai rău caz se va semna un acord de supraveghere pentru niște împrumuturi făcute de la insituții europene, ei bine se pare că respectivele declarații erau doar praf în ochi. Orice jurnalist care și-ar fi permis până acum câteva zile să întrebe vreun reprezentant al BNR sau al guvernului despre un asemenea împrumut era dojenit părintește și trimis la școală să mai învețe economie, sau acuzat că răspândește zvonuri alarmiste.

Ce mi se pare mie o mizerie este faptul că aceste negocieri cu FMI par să fie făcute pe ascuns, departe de ochii opiniei publice, și nu m-aș mira să ne trezim cu un acord semnat, cu clauze clasificate ca și secret de stat. Altă mizerie e că ne vom îngloda în respectivele datorii + toate condițiile puse de FMI (o instituție contestată de suficient de mulți experți internaționali în economie, și acuzată deseori că are o politică de tip “contabilicesc” axată exclusiv pe tăierea de costuri indiferent de efectele posibile) pentru a “proteja rezervele valutare (ale BNR –  bănuiesc) și nu pentru a finanța economia” – citat aproximativ din Mugur Isărescu. 

Ce nu înțeleg eu e cine și cum ia asemenea decizii, și mai ales cum se face că mereu când zice vreun guvernant “așa ceva nu vom face niciodată”, inevitabil respectivul eveniment se produce chiar mai repede decât ne-am fi așteptat.

În ceea ce privește finanțare de la FMI, nu sunt deloc în măsură să apreciez dacă ar fi benefică sau nu – ideea e că schimbarea asta bruscă de atitudine mi se pare cel puțin suspectă. Iar ideea că împrumutul nu va viza finanțarea economiei iar mi se pare cel puțin ciudată, atâta timp cât respectiva economie pe care nimeni nu mai pare dispus să o finanțeze este cea care va trebui să plătească și acest împrumut. 

Ceea ce cred eu e că un împrumut de la FMI, împreună cu toate condițiile puse de respectiva instituție, vor servi ca un pretext extrem de solid cu care actuala putere își va justifica neputința de a duce la îndeplinire măcar vreuna din zecile de promisiuni electorale. Deja l-am auzit pe Boc spunând că în noiembrie 2008, când ei promiteau marea cu sarea, s-au bazat pe datele furnizate de guvernul Tăriceanu, în concluzie cauza oricărei promisiuni nerealizate este “greaua moștenire”. Mâine poimâine o să-l vedem și pe Băselul cum iese la rampă și-i trage-un bocet, explicând poporului alegător cum că el este o victimă, un biet președinte care, lipsit de pârghiile constituționale și fără sprijinul fostei puteri nu a putut să își îndeplinească promisiunile din 2004.

politichie

Uite-așa s-a mai dus o lună din guvernarea BăseBoc

27 Februarie 2009

S-a dus și luna februarie 2009 sub blânda și mult preocupata guvernare roșu-portocalie. Ar fi vremea să vedem cu ce succesuri ne lăudăm:

– s-a modificat taxa auto, mai varianta triplată a fost redusă cu 33%, în concluzie am rămas cu ea la valori duble fața de iulie 2008. No comment.

– s-a trecut proiectul de buget prin Parlament, cu toată împotriveala din partea PNL. Nenii din coaliție s-au ținut de treabă si au votat la două mâini, au respins mii de amendamente în câteva zile și s-au achitat de datoria lor sfântă de legiuitori. Pot dormi liniștiți de-acu’ încolo.

– s-a completat echipa guvernamentală. Toată lumea “bună” are post prin “structuri”, inclusiv nepoata (de gradul 5, colaterală) și soferul lui nenea Boc.

E de bine, acum putem astepta cu drag venirea primăverii 🙂