Browsing Tag

scandal

Leacul durerii politichie

Bună dimineața, domnule Președinte :)

14 Aprilie 2010

După aproape patru luni de somnic și de refacere după efortul de a fi reales și de a-și instala guvernul, domnul președinte Băsescu s-a trezit și și-a adus aminte că ar trebui să revină în atenția publicului. Drept urmare s-a înființat la televizor și s-a apucat să-și tragă lacheii de urechi. Țintele criticilor prezidențiale au fost Guvernul, pe care Băsescu îl acuză că nu face reformele promise, și PDL-ul, care s-ar fi “bolșevizat”.

Cea mai “tare” chestie e modul în care Băsescu are asemenea “revelații”. S-ar spune că a fost plecat pe lună în ultimul timp, i-ar fi lăsat pe Boc și compania să conducă țara dupa cum s-a stabilit în decembrie 2009, iar acum a revenit din vacanță și a descoperit că guvernanții n-au aplicat deloc “indicațiile” primite și că, în mare, lucrurile merg cel puțin la fel de prost ca în 2009. Dacă ai sta să te uiți în gura președintelui, mai mai c-ai crede că el e realmente nu se implică în actul guvernării și că își vede de atribuțiile sale constituționale.

Părerea mea este că toată manevra asta de acum e menită doar să atragă atenția asupra președintelui și, de ce nu, să îi crească un pic capitalul de imagine. Poporul iubește la nebunie scenele în care vine unul “tare” și începe să ia la șuturi pe “bogați” (vezi aluziile președintelui legate de asfaltatori) și pe “conducători” (vezi remarcile la adresa guvernului). Sunt unii care au impresia că în spatele acestor declarații războinice ale lui Băsescu se ascunde un plan de remaniere guvernamentală, respectiv debarcarea unora ca Videanu, Berceanu, Blaga. Mi-e greu să cred una ca asta, având în vedere că respectivii “grei” ai partidului stau în continuare cuminței în banca lor și nu au pretenții de mărire care ar putea pune în pericol poziția lui Băsescu de mare șef peste PDL. Mai mult decât atât, sunt convins că simplele declarații și “chemarea la ordin” a guvernului nu va avea nici un fel de efecte reale în actul de guvernare. Nu pot crede că până acum membrii guvernului au făcut ce i-a tăiat capul, fără ca președintele să știe și să aprobe, iar acum, de frică, vor deveni brusc responsabili și vor face o treaba bună.

Partea amuzantă e că, în continuare, Băsescu susține faptul că Boc este un bun premier și “un reformist autentic”. Cred că ăste e elementul cheie care demonstrează că toată manevra președintelui este doar una de spectacol. Nu am auzit până acum ca cineva să critice activitatea unui guvern și, în același timp, să laude calitățile premierului care conduce respectivul guvern.

de tot râsul politichie

Circ maxim

30 Septembrie 2009

Începutul acestei săptămâni poate fi cu siguranță calificat drept un nou maxim al circului pe care îl reprezintă politica noastră de zi cu zi. Am impresia că oamenii ăia, care cică ne guvernează pe noi în baza “Parteneriatului pentru România”, pentru a ne “scoate din criză”, sunt de-a dreptul bătuți în cap.

Mai întâi s-a trezit Boc să propună revocarea ministrului de interne bazându-se pe următoarele motive: ba că nu știu ce ar fi zis despre o posibilă fraudare a alegerilor prezidențiale, ba că performanțele ministerului sunt atât de slabe încât se recomandă o remaniere, ba că are el un rezultat al unui sondaj de opinie care demonstrează că x% din români nu se simt în siguranță atunci când ies pe stradă. Fără să-i iau apărarea lui Nica pot spune că motivele enunțate de Boc, chiar dacă sunt reale, nu sunt suficiente pentru a-l zbura pe respectivul ministru din funcție. Modul în care a pus Boc problema este următorul “Guvernul funcționează ireproșabil, singura uscătură este Nica, drept urmare am decis sa-l zbor de acolo”.

După această demonstrație de forță a lui Boc s-au turat pesedeii, care au anunțat belicoși că dacă Nica e remaniat, ei rup alianță și pleacă de la guvernare. Cu alte cuvinte, PSD-ul a refuzat să înghită gălușca pregătită de portocalii, și treaba s-a împuțit și a primit numele de “criză politică”.

Odată amorsată bomba numită “criză politică” a ieșit la rampă și personajul care n-ar putea să rateze niciodată o asemenea ocazie, prezidentul Băsescu. În calitatea lui de “mediator”, președintele mai întâi i-a “pus la punct” pe șefii celor două partide, iar apoi, după ce terenul era pregătit, a venit cu două propuneri de soluție salvatoare: ori ministru independent, ori ministru de la opoziție. Faza tare însă este că, după toate regulile stabilite în protocolul coaliției, ministerul de interne revenea PSD-ului, ceea ce înseamnă că ambele soluții prezidențiale înseamnă orice în afara respectării respectivului protocol.

Întrebarea care se pune acum e una logică: cine are de câștigat și cine are de pierdut în urma acestei tevaturi? S-o luăm metodic, și să vedem cine pierde:

1. cel mai tare pierd pesedeii, în frunte cu Mircea Geoană (care mai e și candidat la președenție), care au reușit sa demonstreze cât de tare se știu ține cu dinții de putere. Contrar tuturor declarațiilor și argumentelor, lipsa unui răspuns ferm și rapid la cea mai recentă provocare venită din partea lui Boc și a PDL-ului nu poate fi interpretată decât ca o disperare de a rămâne pe partea cărnoasă a ciolanului

2. pierde Boc, deoarece este pentru prima dată (cred) în istoria de dupa ’90 când o propunere de revocare a unui ministru este adresată de un premier președinteului iar acesta refuză să îi dea curs. La Boc oricum nu contează chestii de gen imagine, demnitate, etc., deoarece el deja are pentru toată lumea o imagine clară: ajutor de băgător de seamă și trompetă a lui Băsescu.

3. pierd toți contracandidații lui Băsescu deoarece președintele în funcție atrage toată atenția asupra sa în calitate de “salvator de situație”.

4. pierde toată România deoarece membrii Guvernului (și elementele de decizie din conducerea coaliției de guvernare) se țigănesc pe un post în loc să-și vadă de treaba pentru care sunt puși acolo.

De câștigat cred că e evident, singurul care căștigă ceva din toată chestiunea este Băsescu. Chiar dacă se vor găsi unii care să bănuiască faptul că toată afacerea este regizată de la Cotroceni (și că de fapt Boc execută ordinele președintelui), se vor găsi și mai mulți care să aprecieze “responsabilitatea” și “preocuparea” pentru aplanarea conflictului de care Băsescu dă dovadă.

Una peste alta, părerea mea în legătură cu tot scandalul ăsta e că totul e un mare circ, care nu are nici o legătură cu vreun motiv real, și este pun în scenă exclusiv cu scopul de a “întreține” electoratul și de a-i fabrica o imagine de “sfânt” lui Băsescu.

me hate...

Justiție = “Sistem ticăloșit”?

2 Februarie 2009

Cazul jafului armat de la o casa de schimb din Brașov, soldat cu un dublu asasinat și încă o victimă mutilată (a pierdut un ochi) este în plină desfășurare a anchetei. Deocamdată există un suspect principal arestat (Serghei Gorbunov, recidivist și urmărit general), și o mare tevatură în presă. Toate tunurile sunt ațintite asupra sistemului judiciar din România ale cărui lacune de funcționalitate au ieșit brusc în atenția opiniei publice.

Se pun nenumărate întrebări de genul “cum a fost posibil”? Cum a fost posibil ca infractori periculoși să fie eliberați pe motive medicale și apoi să dispară fără urmă? Cum a fost posibil ca administrația penitenciarelor sa nu știe exact când a dat în urmărire un deținut care beneficiază de suspendarea pedepsei și nu s-a mai întors? Cum a fost posibil ca un infractor periculos, urmărit general, să trăiască bine mersi în unul din cele mai mari orașe ale României, oraș în care președintele alege să transmită mesajul de Anul Nou (cu baia de mulțime aferentă), fără ca poliția să-l caute?

Foarte multe întrebări, nici un răspuns clar din partea autorităților. Singurul semnal transmis de acestea este cel de confuzie generalizată: poliția dă vina pe procurori și judecători, judecătorii și procurorii  dau vina pe medici, medicii se apără spunând că nu au știut de faptele pentru care respectivul deținut a fost condamnat, etc. Din toate explicațiile și justificările aduse de cei implicați nu răzbate decât un miros greu, de corupție generalizată.

Ce-am înțeles eu din toată povestea asta legată de întreruperile de executare a pedepselor e că, dacă insiști suficient și ai “spate”, până la urmă tot ți se va da drumul din pușcărie. Un semnal foarte “bun” pentru cei din lumea interlopă…

Later edit: Manual de eliberare din sistemul penitenciar, via HotNews

me hate...

Sistemul medical din România, în frunte cu CMR, pute

26 Ianuarie 2009

Cazul de la Slatina a generat un mare scandal din care iese din nou șifonat întregul sistem medical din România. Ce s-a întâmplat acolo (un amărât de om adus cu ambulanța a fost plimbat între spitale, i-a fost refuzată internarea de către un medic de la UPU și în final a murit) e departe de a fi un caz singular așa cum încearcă ministerul să-l prezinte. Situații similare se întâmplă cu o oarecare frecvență, mai mică sau mai mare, în mai toate spitalele de urgență din țară când e vorba de persoane sărace și trecute de o anumită vârstă.

Reacția ministerului a fost în acest caz una promptă, ministrul Bazac conducând personal ancheta de la Slatina și apărând foarte repede în presă cu un verdict. Sunt convins că mai toată lumea a salutat decizia impusă de ministru, aceea de concediere a celor care erau responsabili de UPU Slatina la acel moment. În situația respectivă, singurul organism care s-a ridicat să apere drepturile celor concediați a fost Colegiul Medicilor prin vocea președintelui acestuia, profesorul Vasile Astărăstoae.

În mod normal și obiectiv aș înclina să fiu de acord cu o parte din ideile enunțate de președintele CMR, și anume că măsura desfacerii contractelor de munca a fost luată în grabă și că poate ar fi fost mai rezonabilă doar suspendarea din funcție până la finalizarea anchetelor CMR și a procuraturii, dar tonul extrem de agresiv al acestuia la adresa conducerii ministerului și modul la care a dat vina pe sistem și nu pe oamenii care lucrează acolo mă face ca, de această dată, sa înclin să cred ca măsura a fost corectă. Din datele prezentate de ministrul, în urma anchetei făcute a rezultat că parte din persoanele implicate mai avuseseră în trecut abateri similare, deci erau “recidiviști”. Recidiviștii pierd din pct. de vedere moral dreptul de a beneficia de prezumpția de nevinovăție.

După cum a spus-o și ministrul Bazac, avem o problemă la nivel de legislație, medicii fiind puși cumva deasupra legii atâta timp cât acest organism numit Colegiul Medicilor este singurul care se poate pronunța în ceea ce privește gradul de vinovăție al unui medic într-o anumită situație, chiar și când aceasta nu este de natură medicală. Nu mi se pare ok ca fapta unui medic de a refuza asistența medicală de urgentă unui pacient adus de ambulanță să fie judecată de CMR, aceste tip de fapte ar trebui remise direct Parchetului, deoarece fapta ar trebui să fie de natură penală.

În orice caz, oricât de mult nu i-ar conveni domnului Astărăstoae, rolul CMR nu este acela de a fi o piedică în calea justiției ci de a oferi suportul științific de care organele de cercetare penală au nevoie pentru a putea stabili circumstanțele în care s-au petrecut anumite evenimente de natură medicală. La această oră CMR se pare că preferă să acuze “sistemul”, o entitate care nu poate fi trasă la răspundere, pentru a-i disculpa pe unii medici care își fac meseria cu indiferență fată de pacienți și/sau lipsă de profesionalism.

de tot râsul

Paranoia BigBrother

20 Ianuarie 2009

De azi intră în vigoare legea 298/2008 care reglementează stocarea unor date privind comunicațiile electronice care au ca suport rețelele de telefonie fixă, mobilă și Internet. Foarte pe scurt, măsurile impuse de această lege sunt următoarele:

1. toți operatorii rețelelor electronice de comunicații (telefonie, Internet) din România vor avea obligația de a stoca pentru șase luni diverse informații (altele decât conținutul efectiv al comunicațiilor). În principiu se vor stoca date de identificare ale celor implicați în procesul de comunicație (abonat, locație, IP, data și ora inițierii comunicației, durată, etc). La expirarea termenului de șase luni respectivele date trebuie distruse.

2. operatorii rețelelor au obligația de a furniza aceste date la cererea instituțiilor abilitate de lege, care pot fi de de natură judiciară (poliție, procuratură, etc) sau servicii de informații (SRI, etc) în momentul în care deja s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva unei persoane sau “în caz de urgență”.

Ca de obicei, în asemenea momente la noi se crează o isterie în mass-media și se trezesc unii să zbiere că le sunt încălcate drepturile, că se vor face abuzuri, că hai să facem și să dregem ca să punem bețe în roate acestei decizii. Din câte știu eu această lege s-a dat pentru a ne armoniza legislația cu cea similară din restul spațiului Uniunii Europene. Datele meniționate în lege puteau fi (și cel mai probabil erau) si până acum stocate de către operatori, ele intrând în categoria datelor necesare pentru administrarea propriilor rețele (facturare, etc). Ce nu aveam până acum era o reglementare mai clară în ceea ce privește durata de stocare a acestor date precum și modul de protecție și access la acestea.

Sincer nu mi-e teamă de faptul că x sau y, companie de telefonie, respectiv furnizor de servicii Internet, îmi înregistrează datele prevăzute de lege. Nu am însă foarte mare încredere în două aspecte:

1. că înregistrarea datelor se limitează la cele prevăzute de lege, iar la expirarea termenului de 6 luni ele chiar sunt distruse.

2. că autoritatea care se presupune că se ocupă de protecția confidențialității datelor mele chiar își face treaba. Mai ales că din câte știu eu protecția datelor cu caracter personal de natură electronică (email, convorbiri telefonice, etc) nu este foarte clar reglementată de legislația de la noi.

Rămâne de văzut dacă respectiva autoritate  A.N.S.P.D.C.P va fi capabilă să pună în aplicare această lege, deoarece munca de a superviza toți operatorii de telefonie și Internet din România nu e chiar o joacă de copii.

me hate...

Uite gazu’, nu e gazu’!

6 Ianuarie 2009

Vecinii noștri mai de la est și-au redescoperit o veche pasiune, joaca cu nervii unor fraieri din UE, care întâmplător depind într-o oarecare măsură de Marele Vecin de la Răsărit. E vorba de Maica Rusie, prin copilul ei răsfățat numit Gazprom. Fraiericii de serviciu sunt țările mai “amărâte” ale uniunii, cele care nu prea au ce comenta în fața Moscovei și care trebuie să plângă la Bruxelles pt ca Uniunea să ia o poziție oficială.

Datele problemei sunt simple și arhicunoscute:

  1. Rusia e furnizorul de gaz al Europei
  2. UE e probabil cel mai bun client pentru gazul rusesc și pompează miliarde de euro către Gazprom
  3. Ucraina este zona tampon, stând călare pe conductele rusești care alimentează multe din țările Uniunii Europene. N-are resurse proprii de gaz, dar este de pază la borcanul cu miere drept urmare consideră normal să-și tragă “partea” ce crede că i se cuvine.
În mod obișnuit Ucraina plătește rușilor un preț mult mai mic decât statele din UE deoarece permite tranzitarea teritoriului ei către clienții din vest. Rușii susțin (și probabil nu se înșală prea tare) că vecinii ucraineni mai și ciordesc o cantitate consistentă de gaze pe lângă ce plătesc. Pe de altă parte ucrainenii zic că rușii îi șuntează prin Republica Moldova și astfel “perturbă livrările către mai multe țări”.
Care-o fi adevărul numai ei știu, ce e clar e că deja modelul se repetă anual, în ianuarie și februarie, lunile cele mai reci și când consumul de gaz rusesc este la maxim ceva trebuie să se întâmple (scandal ruso-ucrainean, alte scandaluri) care are ca rezultat inevitabil creșterea prețului plătit Moscovei.
Partea bună e că de bine de rău mai avem rezerve de gaze naturale prin Transilvania și nu depindem atât de mult de rusnaci, partea proastă e că nu cred că Boc, Videanu și compania sunt în stare să dezamorseze situația. Iar dacă se mai trezește și Băselul să mai zică niște vorbe de duh la adresa liderilor de la Moscov atunci chiar ne-am scos 🙂
me hate...

Autostrada care (nu) este

20 Octombrie 2008

Via Cotidianul mai aflăm noutăți legate de cum merge treaba la Autostrada pan-galactică Transilvania. Dacă e să ne luam după nenii jurnaliști s-ar zice că treaba e destul de întunecoasă: după ce că lucrările avansează cu viteza unui melc paralitic (de n ani s-a ajuns la etapa la care au asfaltat un petec de vreo 9 km) s-ar părea că și mult lăudata calitate americană lasă mult de dorit.

O chestie din articol mi-a atras în mod deosebit atenția, și anume acea garanție de 2 ani a lucrărilor. Sper din tot sufletul că este vorba de garanție asupra stratului de uzură și nu garanție asupra structurii de rezistență a autostrăzii. Mi-e imposibil să cred că un pilon sau pod sau mai știu eu ce element de autostradă poate avea o garanție de numai doi ani. Este imposibil ca o lucrare de infrastructură să aibă o garanție comparabilă cu a unei chinezării electronice de doi lei.

Revenind la problemele de calitate problema mare e că cei de la Cotidianul afirmă că informațiile pe care le-au publicat vin din partea CNADR și a consultatului angajat de stat – care se presupune că și știu cum să facă verificările și recepția lucrărilor.

politichie presa noastră dă ziare

Tonomate, tonomate

10 Octombrie 2008

Ce rahat mai mănâncă în ultima vreme niște distinși domni jurnaliști

În ultima vreme văd că anumiți jurnaliști (atât de pe la Realitatea cât și de pe la Antene) au devenit brusc preocupați de probleme socio-economice cu greutate, cum ar fi modul în care se cheltuie banul public. O intenție care ar părea una foarte înălțătoare, dar pe care profesioniști ai presei mioritice o transformă într-un fel de vânătoare de vrăjitoare, căutând pe cei care au cele mai mari salarii/pensii plătite de la buget și scoțându-i în fața clasei să fie urecheați, ori pe ei ori pe cei care într-un fel sau altul sunt responsabili de situație.

Doi din jurnaliștii care au reușit să mă enerveze bine de tot au fost, în ordine, Marius Tucă și Andreea Crețulescu. Primul și-a permis, cu nesimțire, să-i dea peste nas proaspetei doamne ministru al muncii pentru că aceasta și-a permis să catalogheze drept idee comunistă o propunere a unei colege de-a domnului Tucă. Din păcate domnul Tucă s-a băgat prost în discuție, pentru că în situația respectivă doamna ministru chiar avea dreptate, propunerea colegilor lui Tucă de la Antene era ceva de genul “haideți să facem creșterea pensiilor nu proporțional, ci diferențiat, astfel încât cei cu pensii mici să aibă creșteri mari iar cei cu pensii mari să nu beneficieze deloc”. În traducere liberă “să luăm de la bogați și să dăm la săraci” – tipul de haiducie comunistă pe care Iliescu o numea “solidaritate socială”.

De cealaltă parte, la iRealitatea, tanti Andreea l-a luat la 11 metri pe un nene, Pavel Abraham, director general al ANA. Nu, nu este vorba de ANA are mere, ci de Agenția Națională Antidrog. Problema lu’ tanti Andreea era că nenea ăsta, plătit cu aproximativ 3000 de euro pe lună, câștigă cam mult. O altă problemă a acestei tanti era că angajații ANA au umblat cam mult prin străinătate, și altele de același calibru. Mie mi se pare că tanti asta ori nu gândește ce spune, ori i s-a dat un subiect pentru care era paralelă, ori pur și simplu încearcă să creeze senzațional din nimic. Să fiu sincer mie chiar nu mi se pare un salariu mare pentru o asemenea funcție care oricine ce-ar zice implică multă bătaie de cap, multă responsabilitate și chiar o doză destul de ridicată de risc. 

Eu sunt de acord că e treaba presei sa facă investigații și să informeze opinia publică, dar în situațiile de mai sus pot spune că au fost patetici și că nu și-au meritat salariile (sigur mai mari decât ale celor de la ANA).

de tot râsul

Bu-hu-hu vine sfâșitul lumii!Via CERN

9 Septembrie 2008

Noroc, mare noroc cu partidul lui Voiculescu, acel PC (eu încă tot nu m-am lămurit de la ce vine C-ul), care s-a mobilizat și o să meargă să scoată dracii din CERN și n-o să-i lase să distrugă eu planeta de dragul științei. Promit solemn că dacă se pune de un Auto-da-fe vin și eu cu un braț de surcele, să scăpăm lumea de ereticii ăștia care zic că vor ei să descopere secretele intime ale Universului.

Acestea fiind spuse să ne revenim totuși la normal. Ce observ eu este că, în continuare, subiectul ăsta cu sfârșitul lumii e unul foarte bun atunci când vrei să te bage lumea în seamă: vrei publicitate gratuită, e simplu, prezici dezastre. Ba că vine cutremurul “ăla mare”, ba că mai știu eu ce se întâmplă.

Acum, cea mai recentă isterie de asta cu sfârșitul lumii s-a creat în jurul unor experimente realizate de CERN. Acum sincer aș fi înțeles în parte isteria asta dacă era vorba de nu știu ce experimente facute de armată (fie ea americană, rusă sau chineză) sau de state precum Iran sau Coreea de Nord. Dar trebuie ca toți indivizii ăștia cu capetele prea încinse să priceapa că CERN, adică organizația europeană care se ocupă de cercetare nucleară, este o organizație supusă controlului Uniunii Europene și în mod sigur verificată și paraverificată, și că obiectivul lor primordial este ca totul să se desfășoare în siguranță. Nu cred ca cineva de acolo este preocupat să riște, deoarece și un incident cât de mic s-ar putea solda cu reducerea bugetului sau cu chiar cu suspendarea activității de cercetare în acea direcție, cei de la UE fiind cunoscuți ca persoane care nu agrează ideea de a-și asuma riscuri.

În concluzie îi sfătuiesc pe cei care sunt gata acum să-i ardă pe rug ca eretici pe fizicieni și pe restul oamenilor de știință de la CERN să-și îndrepte mai degraba atenția înspre state precum Coreea de Nord sau Iran – ale căror activități în domeniul energiei nucleare mi se par mult mai periculoase decât experimentele făcute de CERN.

Mă raliez astfel opiniilor lui Nenea Lars, Turambar & others 😉

politichie

Propunere legislativa

21 Aprilie 2008

Având în vedere modul în care angajații din sistemul sanitar înțeleg să-și desfășoare activitatea propun implementarea în sistemul judiciar a unei versiuni a legii Talionului … ochi pentru ochi, sânge pentru sânge.

Vă întrebați de ce? Poate sub amenințarea unei astfel de legi o să priceapă și ăia de prin spitale (angajații ăia, de sus pâna jos, de la director, medici și pâna la ultima infirmieră și alt personal de pe acolo) că pacientul nu este o bucată de carne cu care se pot ei juca după cum îi taie capul…

Dacă îmi aduc aminte numai de scandalurile recente, începând cu acel Ciomu, continuând cu tânara lasată să nască fără asistență medicală și terminând cu cel mai recent caz – cel al copilului operat din greșeală – și la sancțiunile pe care vinovații (nu) le-au primit nu pot decât să concluzionez că ceva este putred rău în sistemul sanitar. Și nu e vorba de salarii, condiții de muncă, bani, etc. … ci este vorba de acea atitudine ”we own your ass” pe care oamenii ăia o au față de ghinioniștii care le sunt pacienți.

Și mai este un lucru pe care nu îl înțeleg: pe de o parte ni se spune că în sistemul sanitar este criză de personal (medicii pleacă, etc) iar pe de altă parte medicii tineri se plâng – pe bună dreptate – că nu au loc în spitale din cauza unor dinozauri bine ancorați de scaunele lor. Probabil cineva mi-ar spune că de fapt criza de personal este la nivel național – ca spitalele din orașele mici duc lipsă de oameni în timp ce în București și în celelalte centre puternice (Cluj, Tg. Mureș, Iași) există un surplus … pai cine-i de vină de situația asta? Nu e ăsta un exemplu de management defectuos?

Iar faptul că sancțiunile sunt stabilite de colegiul medicilor mi se pare o greșeală majoră – cinstit ar fi ca respectivul colegiu să aibă rolul de a clarifica situațiile și de a identifica vinovații, iar sancțiunile să fie decise de un magistrat care poate aprecia corect gravitatea faptelor.