Faptul că în orașele mari ale țării avem asemenea situații dovedește cât de ușor sunt de manipulat oamenii și cât sunt de analfabeți din punct de vedere politic. Am ajuns să revedem în 2008 procentajele obținute la începutul anilor `90 de către Iliescu. Partea proastă e că acești indivizi ajunși primari cu o susținere de peste 2/3 din voturile exprimate ar putea ajunge să se simtă acum la fel de intangibili precum era Băsescu după referendum…

E pentru prima dată în viață când mi-e rușine nu sunt mândru de orașul în care m-am născut și în care trăiesc.

Later edit: S-a confirmat ca președenția consiliului județean Brașov rămâne la PNL. Asta înseamnă că Scripcaru, deși a reușit să fie ales primar din primul tur, nu și-a îndeplinit rolul de locomotivă a partidului. There is still hope

Ce mă enervează la culme sunt: tonele de flyere și alte rahațișuri cu care mi-e plină zilnic poșta, abțibildele lipite pe toate geamurile cu ”și eu votez primarul”, șantierele electorale pe care se trage din plin – nu contează că blochează circulația (care până acum era chiar ok în Brasov), autobuzul PNG care dă ture de oraș cu muzica la blană de zici că-i un circ ambulant și trepădușii care te agață de pe stradă să-i iei flyer-ul cu candidatul ideal. În toată campania asta pentru localele pentru Brașov n-am văzut vreo confruntare între candidați, n-am auzit de vreun proiect sau vreo idee, nimic. Singura competiție este de genul ”cine e mai mare-n banner” – câștigător detașat PDL și cine face cel mai mare zgomot – unde se remarcă PNG-ul.

Nu știu ce efect o fi avut campania asta de doi lei – mie unul îmi provoacă numai silă.