Ce să zic, bine-am ajuns:

1. avem un președinte jucător – și văd că-i place în special să se joace cu focul
2. avem un personaj sinistru  în persoana lui dragă Stolo, care nici nu mai știm daca este o marionetă a lui Băsescu, o sperietoare pentru PNL si PSD și/sau un om slab care nu poate să-și asume nici un fel de responsabilități politic
3. avem un premier desemnat, Emil (Traian) Boc, care încercă să ne convingă acum că el va face un guvern de profesioniști care nu, nu va fi condus de Traian Băsescu

Primu’ care se sucește – dragă Stolo! Cică nu mai vrea prim ministru al alianței PSD+PC+PD-L, că-i miros urât cei trei trandafiri. 

Mâța a fost pasată la Boc și Geoană care au semnat Parteneriatul lor și mingea e din nou în terenul lui Băselul.

Propun ca apelativul de Răzgândeanu să treacă cu surle și trâmbițe de la Tăriceanu la Stolojan, primul s-a răzgândit în prinvința unei demisii a guvernului, al doilea deja are la activ deja două chestii mai șmechere: o candidatură la prezidențiale și un post de prim-ministru.

Dansul a început deja! Dumnezeu cu mila!

Ieri s-a născut un mic monstruleț politic, după părerea mea un FSN reloaded, cu față aparent mai puțin comunistă decât cel al anilor ’90 și cu ceva mai multă susținere din Parlament decât avea formațiunea lui Iliescu la vremea aceea. Motivul nașterii acestei noi coaliții este simplu: așa a vrut Băsescu. Degeaba încearcă unii să-i acuze pe PNL, Patriciu sau Tăriceanu, artizanul acestei noi structuri a puterii este unul singur, președintele, singurul care poate dicta direcția în care să meargă PD-L-ul. Cea mai recentă dovadă, dacă mai era nevoie de vreuna, e vizita de lucru întreprinsa de Băse la sediul PD-L-ului unde i-a tras de urechi pe unii lideri (Blaga, Videanu și Berceanu) și le-a explicat clar la toți că e vremea să pună osul la treabă dacă vor ca Măria Sa Băsescu să candideze din partea lor.

Argumentul prezentat prostimii poporului este acela că la vreme de criză (pe care nimeni nu o va mai putea nega) e nevoie de un guvern puternic și stabil – iar puterea și stabilitatea izvorăsc din larga susținere parlamentară de care se bucură cele doua formațiuni (PSD+PC și PD-L). Este un model de intoxicare a publicului pe care Băse știe foarte bine să o realizeze: prezentarea unui amestec de adevăr (puterea guvernului stă într-adevăr în susținerea parlamentară) cu minciună (stabilitatea guvernului e la mila prezidențială, el i-a făcut, el îi omoară, depinde numai de toanele și interesele lui Băse).

Nu am nici o îndoială asupra următoarelor:

1. acest guvern va trece fluierând prin Parlament și se va instala comod la Palatul Victoria înainte de Crăciun
2. programul de guvernare va suna foarte frumos când va fi prezentat în Parlament și în fața presei
3. principiile care stau la baza realizării coaliției sunt unele sănatoase

Nenea Băse, președintele nostru drag, ne-a desemnat miercuri un candidat de prim-ministru în persoana lui “dragă Stolo”. Și mai mult, în imensa sa grijă față de poporul care l-a ales, vrea ca neapărat viitorul guvern să îndeplinească două condiții: să i se subordoneze total (vezi nominalizarea premierului) și să aibă o “majoritate consistentă” în Parlament.

Prima condiție o înțeleg, probabil președintele merge pe principiul din bătrâni că cine s-a fript odată cu ciorba suflă și-n iaurt. Dupa experiența cu Tăriceanu, care în nemernicia lui a mușcat mâna care l-a pus premier și și-a permis să-l pună la punct pe el, marele Băse, și să nu-i fie slugă credincioasă așa cum s-ar fi cuvenit, acum nu-și mai permite să riște cu cine știe cine (vreun pedelist sau, Doamne feri, vreun pesedist). Dacă acum patru ani s-a țepit și nu i-a ieșit socoteala cu guvernul Alianței D.A. – că ăia răi din PNL s-au ofuscat când s-o pus problema să servească drept lacheii Cotroceniului – a venit vremea să încerce și o cumetrie cu tabăra social-democrată dar în alte condiții – cu Stolo moț la palatul Victoria – să nu cumva ca proaspeții aliați să calce iar în străchini ca liberalii. 

Cu a doua condiție am eu o problemă, nu prea pricep ce consideră Băselul că-i aia “majoritate consistentă”. Unanimitate? La modul la care negociază PD-L-ul s-ar zicea că aia vrea să-i asigure marelui cârmaci – vreo 80% în Parlament. Poate se întreabă cineva ce-i rău în asta? Sau care-i diferența între 70% sau 80% în Parlament, că ori cu una ori cu alta nu tot majoritate se cheamă? Ei bine, există o mică mare diferență: când ai 80% ai posibilitatea de a modifica după voie, când vrei, legi organice – alea care necesită majoritate de peste 2/3 pentru a umbla la ele – chiar și atunci când prezența parlamentarilor în sală e ca de obicei (adică destui trag chiulul). La 70% ar fi un pic de stress, că trebuie să-ți aduni cam toți vitejii și 5-10 trădători îți pot încurca socotelile.

În plus mai este un motiv pentru care Băselul, și implicit portavocile prezidențiale pedeliste vor și UDMR la guvernare: cu ajutorul lor pot să-i țină mai bine în frâu pe PSD. Ar fi un semn că au învățat lecția pe care le-a predat-o Tăriceanu acum doi ani când i-a zburat pe miniștrii PD din guvern. Acu rămâne de văzut care-i mai bățos – că până la urmă foamea-i mare la amândoi urmașii FSN-ului și nici unul nu pare dispus să dea drumu la ciolanul pe care li-l agită Băselul în față.

Până una alta, orice-am zice sau am vrea noi, negocierile continuă!

Am văzut aseară, nu chiar de la început, confruntarea televizată “Eu cu cine votez” de pe Antena 1, unde liderii celor trei partide care contează au avut ocazia să își “vândă marfa” și să-și atace contracandidații. Am avut parte de un show reușit și de o moderatoare care s-a achitat bine de rolul său, astfel încât nimeni nu cred că se poate plânge că nu a avut drept la replică sau că vreunul din partide sau candidați ar fi fost favorizat.

Pentru început aș nota faptul că niciunul din partide nu și-a trimis la emisiune liderii mai “spurcați de gură”. Dintre absenți aș aminti pe:  Năstase, Mitrea, Ponta de la PSD; Berceanu, Udrea, Boureanu de la PD-L, Orban, Antonescu, Olteanu de la PNL. Lipsa lor și a multor alți lideri mai bătăioși a făcut ca dialogul să fie în general civilizat și să nu avem parte de momente de circ și bâlci după cum eram obișnuiți în asemenea ocazii.

Trecând mai departe, impresia pe care mi-au creat-o cei trei lideri de partide, așazișii “candidați la postul de premier” a fost următoarea:

• Călin Popescu-Tăriceanu – cel mai coerent discurs, cea mai bună imagine. Am impresia însă că insistă cam prea mult pe placa cu creșterea economică și cu mărirea salariilor și a pensiilor și destul de puțin pe programul de guvernare pentru următorii patru ani. A spune doar că vor continua ce-au făcut până acum nu este de ajuns.
• Mircea Geoană – imagine ok, discurs coerent și puternic de stânga. Exagerează însă cu ideile de genul “capitalismul s-a dovetit falimentar”, “stânga este acum la putere în lume” etc.
• Theodor Stolojan – imagine ok, cel mai puțin coerent discurs. Insistă mult prea mult pe demonizarea “coalitiei PSD-PNL” și exagerează cu populismele. Are dezavantajul de a conduce un partid fără o doctrină clară – ei se consideră de centru-dreapta dar de fapt sunt “anti”. Anti-PSD, anti-PNL, anti-oricui ridică glasul împotriva lui Băsescu.

Atenție, s-a dat drumul la maimuțe . Cu alte cuvinte bag seamă că s-o pornit campania cea electorală, că mai toți liderii s-au apucat să se dea în stambă:

• Geoană oferă bani la căpșunari
• Boc vine cu idei crețe de parlament unicameral (ideea în sine e ok, da’ tare cred eu că e numai un bullshit electoral – că ei cum așteaptă să câștige alegerile cred ca s-ar bucura să aiba vreo 1000 de parlamentari )
• Tăriceanu dă cu paru’ după Stolojan

Adică să citim programul de guvernare.

Cred că nenii de la PDL, care au votat în unanimitate (ce-mi place asta cu unanimitatea, îmi aduce aminte de alegerile de la congresele PCR) nominalizarea lui Stolojan pentru post de prim ministru, sunt niște “băeți” foarte hazlii. Am citit ce s-a publicat pe HotNews legat de Marea Adunare Națională Pedelistă și de programul de guvernare cu care ies la bătaie și îmi permit să fac câteva observații:

• avem un candidat desemnat în unanimitate. Această unanimitate cred că înseamnă una din două: ori n-a existat nici o concurență internă în partid (n-au vrut, n-au putut, etc) ori comanda a venit de la Cotroceni (via Coreea de Sud unde e în vizită acum Băselul)
• avem un program de guvernare ce se vrea de dreapta – dar pute a socialism de la 100 de km (de autostradă portocalie) – creștem salarii, creștem pensii, construim locuințe sociale, subvenționăm agricultura și altele. Intenția în sine e lăudabilă, doar că nu zice nimeni de unde o sa scoată banii – iar experiența ne învață că toate costurile astea vor fi acoperite din taxe peste taxe pe spinarea contribuabilului.
• a dispărut tema cu lupta anticorupție (probabil că e cam greu să lupte ei împotriva lor )

• a bătut PSD la București – într-adevăr faptul că au un primar de sector în București și majoritatea în consiliu prin alianța cu PNG este o victorie zdrobitoare, în plus știe toată lumea că dacă câștigi Bucureștiul vei fi automat victorios și la alegerile generale. Cum naiba de n-au aflat asta și PSD-ul și și-au permis să câștige alegerile in 2000 și înainte în condițiile în care pe București erau varză ?
• PDL și-a dublat scorul de la localele din 2004 – o adevărată realizare în condițiile în care a cheltuit de 100 de ori mai mult și au condus în topul pomenilor electorale

În final candidatul la postul de premier ne-a lămurit ce ne așteaptă din toamnă în cazul în care le iese pasiența – o minunată alianță PDL-PSD , pentru că bănuiesc că nimeni nu e atât de naiv încât să își închipuie că are vreun partid cea mai mică șansă să se apropie de 50%. Dar nu mă mir, sunt convins că pedeleii se vor bucura să împartă din nou ciolanul cu vechii lor colegi din FSN.