Este incontestabil faptul că “omul momentului” în politica românească este Crin Antonescu, noul președinte al PNL. Rezultatul alegerilor desfășurate la congresul PNL din 20-21 martie este unul extrem de clar, Antonescu și cu echipa lui au preluat cele mai importante funcții în partid, în timp ce susținătorii lui Tăriceanu au fost în marea lor majoritate retrogradați la nivel de simpli membri. Presa, în marea ei majoritate, a fost cuprinsă de euforie și a catalogat victoria lui Antonescu ca pe o victorie a omului simplu împotriva unui “sistem” și a salutat evenimentul. Din câte am putut vedea până acum, singurul care nu s-a entuziasmat peste măsură de rezultatul alegerilor din PNL a fost Ion Cristoiu.

Ca simpatizant și susținător deschis al PNL pot spune că aștept acum să văd în ce direcție o va lua partidul. Crin Antonescu și-a stabilit niște ținte foarte înalte: cea mai dificilă dintre toate fiind aceea de a trezi interesul alegătorilor pentru viața politică și de a-i convinge de veridicitatea și viabilitatea planurilor și soluțiilor liberale. Această țintă mi se pare chiar mai dificil de atins decât înfrângerea lui Băsescu la prezidențiale.

Noul președinte al PNL are o calitate pe care foarte puțini politicieni de pe la noi o mai au, și anume aceea de a putea mobiliza oamenii prin discurs. Această calitate este probabil cea care i-a adus în primul rând sprijinul colegilor de partid, a unei părți a mass-media (în frunte cu Victor Ciutacu) și, ulterior, victoria în alegerile din interiorul partidului. Greul însă de-abia acum începe, deoarece noul președinte al PNL va intra direct sub tirul oponenților, cei mai agresivi fiind, evident, pedeliștii în frunte cu Băsescu. Sunt convins că Băsescu va încerca din răsputeri să-i distrugă credibilitatea cât se poate de repede, pentru a evita o eventuală “întâlnire” în turul doi al alegerilor prezidențiale din toamnă.

Un aspect negativ relativ la cele întâmplate la Congresul PNL, venit din nou din partea presei, a fost atitudinea față de Tăriceanu. Au fost foarte puțini cei care au amintit realizările sale ca președinte al partidului, au fost foarte puțini cei care au apreciat faptul că după 4 ani la guvernare partidul nu a scăzut în sondaje (cum se întâmplă de obicei). Singura realizare pe care domnii jurnaliși nu au putut să o treacă cu vederea este faptul că Tăriceanu a rezistat la guvernare în pofida atacurilor neîncetate ale lui Băsescu&Co. 

În concluzie, mă bucur că încă mai există pe scena politică personaje capabile să genereze atâta entuziasm, ma bucur că PNL-ul a demonstrat la acest congres că e un partid “mai spălat” decât restul. Nu mă aștept ca noua conducere să aducă reformeze în mod radical partidul, nu mă aștept la rezultate senzaționale la următoarele alegeri, dar sper din tot sufletul ca partidul să-și îmbunătățească imaginea publică și să activeze în direcția “trezirii din amorțeală” a electoratului.

Este evident că suntem în criză. Este evident că Guvernul dă din colț în colț și n-are nici o idee despre cum să managerizeze situația. Este evident că poporul, omul de rând, nu realizează nici acum că povestea asta cu criza nu e o invenție a presei, și că încă speră într-o minune și că în câteva luni totul se va regla de la sine. Drept urmare “se cerea” ca președintele cel jucător să-și ia din nou rolul în serios și să vină sa ne explice nouă, muritorilor de rând, și lor, ălora pe care votul nostru i-a trimis în Parlament, care-i treaba de fapt.

Nu am auzit “live” discursul prezidențial (deh, unii din noi mai trebuie să și muncească, n-au vreme de holbat la TV la orele alea), dar l-am citit aici (sărumâna HotNews). O să încerc să sintetizez mai jos esența mesajului prezidențial, un fel de “traducere și adaptare”:

1. Bă băieți, e groasă. Puteți uita tot ce am zis eu și ai mei (Boc și alții) cum că România nu va fi afectată de criza mondială. Ceea ce nu trebuie voi să uitați e un lucru, Tăriceanu și guvernarea dezastruasă sunt de vină pentru situația de acum!

2. Io, președintele vostru, am soluția! Stați liniștiți, faceți cum vă zic, și o să fie bine! Soluțiile sunt simple și la mintea cocoșului: lucrați mai cu spor, pe mai puțini bani, plătiți-vă toate dările (pe care stați liniștiți, vi le creștem) către stat și fiți pătrunși de spiritul de solidaritate socială.

3. Actuala majoritate de 73% pe care eu, președintele vostru, am nășit-o, este șansa voastră de a trece mai ușor de criză. A, că tot vorbeam de majoritatea solidă, puteți uita ce v-au promis ăia de i-ați ales, că oricum nu se mai poate. Dar, nu uitați, Tăriceanu e de vină!

4. Vă ziceam io acu vreo 2-3 luni că nici în ruptul capului nu vreau bani de la FMI. Vreau de la UE, da’ nu de la FMI, că ăia e răi și ne trag înapoi. Uitați și chestia astă, m-am mai scărpinat eu în căpșorul meu, m-am mai consultat cu unu’ cu altu’ și m-am sucit. Deci, luam bani și de la FMI. Io n-aș fi vrut, da’ m-am prins că Uniunea Europeană, Comisia sau cum le zice la ăia de ne pot da bani e amărâți, și n-are cum să poată controla ce facem noi cu banii, drept urmare ni-i impun pe ăia de la FMI la care să dăm frumos raportul că ce și cum facem.

5. Nu uitați, tot ce se întâmplă acum e cauzat de guvernarea dezastruasă din ultimii ani (mai ales ultimii doi după ce protejații mei au fost dați afara mișelește, pe ușa din dos). Nu vă amăgiți cu realitatea că la toți a început să vă meargă din ce în ce mai bine în anii ăștia, și credeți-mă pe mine pe cuvânt că Tăriceanu, Patriciu și ai lui sunt dă vină că suntem acu în criză.

Dacă mai adăugăm și ceva “completări” făcute în direct la TVR o să mai identificăm și cine e deja vinovat pentru tot ce n-o să meargă bine în viitorul apropiat: Geoană cel lipsit de bun simț care în loc să pupe mâna care l-a adus la guvernare, l-a pus al doilea om în stat și i-a salvat scaunu de președinte de partid își permite acum să ridice clonțul la “băieții buni și portocalii” și să critice onor’ guvernul care n-are încă un plan  anticriză. 

În concluzie, acu că am cetit mesajul prezidențial, m-am liniștit. România e pe mâini bune. Un pic de solidaritate socială  - activitate aia prin care ăia care lucră cu spor si folos țin în cârcă pe lângă pensionari (care nu sunt asistați social, cum îi consideră Băse) și un cârd mare de puturoși – și o să treacă si criza asta.

De câteva zile urmăresc blogul lui khris și pot spune că am găsit acolo posturi interesante și bine scrise, mai ales la sectiunea “Economic”. Pe partea de politică însă observ o orientare destul de clară a autorului către tabăra portocalie, orientare care probabil stă la baza unor articole de genul acestuia, articol preluat și de HotNews.

Văd că respectivul post readuce în atenția cititorilor subiectul favorit al portocaliilor: “Tăriceanu e de vină”.  Vă supun atenției următoarele citate:

“refacerea FSN-ului se datoreaza in primul rand incapatanarii cu care acesta s-a tinut de functia de prim-ministru. Tot din acelasi motiv, avem acum un guvern tip struto-camila in care baronii PSD sunt bine reprezentati, nu direct ci prin oamenii lor ajunsi in pozitii cheie.“

“Ceea ce nu inteleg insa sunt criticile legate de incompetenta actualului guvern, critici generate in primul rand de faptul ca d-nii Boc, Pogea & co par incapabili sa curete mizeria lasata de guvernul condus de dl Tariceanu.“

“constat ca tupeul acestor domni este unul maxim: nu exista nici o urma de regret sau vreo “mea culpa” strecurata discret in ploaia de acuzatii aruncate asupra actualului guvern“

Ideile exprimate sunt cred destul de clare:

1. cui nu-i cade bine la stomăcel alianța PDL-PSD-PC e invitat să dea cu pietre în liberali și mai ales în Tăriceanu (mă mir că l-a uitat pe Patriciu), care se fac vinovați de păcatul de moarte de a fi refuzat rolul de preș al picioarelor lui Băsescu într-o eventuală alianță cu portocalii. 
2. guvernul actual este format din “jumătatea bună” pedelistă, cu oameni responsabili și de valoarea recunoscută (vezi Berceanu, Videanu, Udrea) și “jumătatea rea” pesedistă care adună pilele baronilor locali. Cine-i de vină pentru situația asta? Cei care-au semnat protocolul actualei alianțe? Nu! Boc, care i-a desemnat miniștri (că doar știm bine, premierul desemnează și revocă miniștri)? Nu! Băsescu, care ne-a promis un guvern cu o majoritate solidă în ziua în care s-au anunțat rezultatele votului? Nu! Cine-o fi atunci de vină? Evident, Tăriceanu.
3. actualul guvern nu poate fi criticat. Ei săracii au venit de pe lună, nu știau în ce se bagă și nu puteau bănui oare ce “grea moștenire” le-a lăsat guvernarea anterioară.
4. treaba partidului ajuns de la guvernare în opoziție este să-și pună cenușă în cap și să-și ceară scuze publice actualilor guvernanți. Asta ar fi probabil ideea de “opoziție constructivă” acceptată de portocalii.

Atât articolul, cât și ideile avansate par a fi cele ale acelor simpatizanți și votanți ai PDL care sunt acum frustrați de faptul că eroii lor au căzut la pace cu balaurul roșu si corupt și au pus-o de-o guvernare. Sunt cei care au fost amăgiți de toată abureala aia cu “noi suntem adevărata forță de dreapta din România” debitată de Boc&co, cei care au uitat marile realizări din istoria de câțiva ani acestui partid (desprinderea din FSN, ruperea CDR-ului și a alianței D.A.).

Legat de guvernarea  Tăriceanu observ că toți “analiștii” dau dovadă de o memorie extrem de scurtă, nimeni nu vorbește decât de ultimul trimestru al lui 2008 și deficitul bugetar pe care-l lasă în urmă. Toată lumea uită un aspect minor, și anume acela că nivelul de trai în România a crescut enorm în ultimii patru ani. Să se fi întâmplat asta exclusiv ca un efect al aderării la UE? N-aș prea crede. Nu spun că a fost o guvernare perfectă, fiecare executiv își are realizările și eșecurile lui, dar nu cred că este corect ca performanțele acestuia să fie judecate doar prin prisma ultimelor câteva luni de mandat, care în 2008 au și coincis cu instalarea efectelor crizei economice și financiare mondiale. 

În final văd că simpatizanții PD-L și-au însușit de minune deviza partidului favorit: “Ciocu’ mic, acum noi suntem la putere!”.

Din partea opoziției (așa firave cum e ea) vă doresc numai “succesuri”

Tot aud zilele astea (și mă enervez) o grămadă de berbeci care zbiară împotriva PNL-ului pe care îl acuză de toate nenorocirile, ultima dintre ele fiind foarte probabila coaliție de guvernare PSD-PC-PD-L. Singurul lucru pe care l-au priceput berbecuții ăștia din toate negocierile astea de formare a unui nou guvern e că Tăriceanu insistă să aibă postul de prim ministru.

Bă băieți, cel puțin din declarațiile pe care le-am citit eu (pe HotNews) treaba e destul de clară:

1. nici măcar unul din partide nu a insistat asupra unei PERSOANE – toți au cerut postul de premier pentru partid și nu pentru X sau Y

2. PNL a pus câteva condiții asupra cărora nu va negocia: cota unică de impozitare (pe care PSD vrea sa o schimbe) și Constituția (pe care PD-L-ul vrea să o revizuiască)

Așa că, people, mai ușor cu pianul pe scări – că-i sar clapele!

Bag de seamă că nici guvernul Tăriceanu nu este scutit de apucăturile tipice guvenărilor anterioare, pe ultima sută de metri, mai exact între alegeri și instalarea unui nou guvern, se apucă de luat diverse măsuri, care mai de care mai aiurea. În cazul guvernului Tăriceanu măsura este o noua schimbare a minunatei taxe auto (de poluare, primă înmatriculare sau cum i-o mai zice).

După ce în prima fază se decisese ca plata taxei pentru mașinile noi, Euro 4, cu motoare sub 2 litri va fi suspendată pentru o perioadă spre a încuraja vânzările din acel segment (cel mai numeros), acum apare o nouă idee (creață) – și anume de a tripla taxa pentru toate restul de categorii. Noua taxă ar trebui să între în vigoare de la 15 decembrie și se zice că guvernul așteaptă și o poziție a Comisiei Europene în legătură cu această schimbare. Cel mai probabil răspunsul CE va întârzia sau va fi vag, iar măsura se va pune în aplicare.

După părerea mea această nouă formulă de calcul este cea mai discriminatorie din toate câte au fost – avantajând clar o anumită categorie de mașini. Sunt curios ce va face viitorul guvern cu taxa – o să o mai schimbe și ei de vreo 3-4 ori de-a lungul anului viitor?

Am văzut aseară, nu chiar de la început, confruntarea televizată “Eu cu cine votez” de pe Antena 1, unde liderii celor trei partide care contează au avut ocazia să își “vândă marfa” și să-și atace contracandidații. Am avut parte de un show reușit și de o moderatoare care s-a achitat bine de rolul său, astfel încât nimeni nu cred că se poate plânge că nu a avut drept la replică sau că vreunul din partide sau candidați ar fi fost favorizat.

Pentru început aș nota faptul că niciunul din partide nu și-a trimis la emisiune liderii mai “spurcați de gură”. Dintre absenți aș aminti pe:  Năstase, Mitrea, Ponta de la PSD; Berceanu, Udrea, Boureanu de la PD-L, Orban, Antonescu, Olteanu de la PNL. Lipsa lor și a multor alți lideri mai bătăioși a făcut ca dialogul să fie în general civilizat și să nu avem parte de momente de circ și bâlci după cum eram obișnuiți în asemenea ocazii.

Trecând mai departe, impresia pe care mi-au creat-o cei trei lideri de partide, așazișii “candidați la postul de premier” a fost următoarea:

• Călin Popescu-Tăriceanu – cel mai coerent discurs, cea mai bună imagine. Am impresia însă că insistă cam prea mult pe placa cu creșterea economică și cu mărirea salariilor și a pensiilor și destul de puțin pe programul de guvernare pentru următorii patru ani. A spune doar că vor continua ce-au făcut până acum nu este de ajuns.
• Mircea Geoană – imagine ok, discurs coerent și puternic de stânga. Exagerează însă cu ideile de genul “capitalismul s-a dovetit falimentar”, “stânga este acum la putere în lume” etc.
• Theodor Stolojan – imagine ok, cel mai puțin coerent discurs. Insistă mult prea mult pe demonizarea “coalitiei PSD-PNL” și exagerează cu populismele. Are dezavantajul de a conduce un partid fără o doctrină clară – ei se consideră de centru-dreapta dar de fapt sunt “anti”. Anti-PSD, anti-PNL, anti-oricui ridică glasul împotriva lui Băsescu.

Sorin s-a supărat iar pe Tăriceanu, pe bună dreptate aș zice. Nenea premier a declarat că una din măsurile anticriză ale guvernului va fi suspendarea aplicării taxei auto (de poluare sau cum îi mai zice acum) timp de câteva luni, pentru a ajuta producătorii autohtoni (a se citi Dacia, că n-am auzit de alții, Ford din câte știu eu încă nu a pornit producția la Craiova) să traverseze această perioadă de criză.

Eh, decizia asta mie-mi pute rău a pomană electorală. De ce? Pentru că favorizează clar în primul rând pe Dacia (care are cea mai mare cotă pe piața autohtonă de mașini noi) și în al doilea rând pe dealeri. Angajații de la Dacia + firmele care lucrează pentru Dacia înseamnă câteva zeci de mii de oameni, care la randul lor influențează alte zeci de mii de oameni (familie, prieteni, etc). Dacă aceștia “pun botul” la măsura asta e posibil ca PNL-ul să ia niște procente bune în plus. 

Părerea mea e că o asemenea măsură – suspendarea unei taxe pentru o anumită categorie de contribuabili – e o mare prostie, deoarece:

- va genera un val de proteste din partea celor care se vor simți discriminați – majoritatea celor care vor să-și cumpere o mașină (sunt mai mulți cei care nu vor să dea peste 8 – 10 mii de euro și aleg soluția second-hand)

- e posibil să fie atacată din nou de CE (pentru că are caracter discriminatoriu și, mai rău, favorizează un anumit jucător din piață)

Rămân la părerea mea, exprimată de oricâte ori a venit vorba de această taxă, și anume cea că ideea de taxă unică plătită la prima înmatriculare a unei mașini e o măsură care urmărește strict să mai stoarcă niște bani de la contribuabili. Singura soluție viabilă este restructurarea grilelor de impozitare prin corelarea acestora cu nivelul de poluare (norma Euro + emisii CO2). În felul acesta vor rezulta impozite:

- mai mari pentru mașinile vechi și poluante (non-euro, unde intră și daciile vechi și alte gioarse, euro 1 și euro2 – mașini produse în anii ’90)

- mai mari pentru mașini cu motoare de capacități și puteri mari (cu cât motorul e mai mare și mai puternic automat el emite mai mult CO2, chiar dacă are normă de poluare Euro4 sau Euro5)

- mai mici pentru mașini noi și puțin poluante (motoare mici și/sau tehnologii noi care reduc poluarea)

Hibridele ar trebui scutite de impozit.

Cu un sistem de felul acesta oamenii vor fi stimulați să scape de vechituri și să-și cumpere mașini cât mai noi. Nu cred că cineva își va mai dori o mașină second hand veche ( 8-10 ani sau mai mult) și să plătească anual un impozit comparabil cu prețul plătit pe ea.

Via HotNews aud de o declarație a primului ministru: “Am avertizat că importul excesiv de mașini second-hand va distruge locurile de muncă din industria de autoturisme”. Argumentele aduse de premier sunt următoarele:

• avem 200 000 de oameni angajați în industria auto
• piața auto second-hand își continuă ritmul de creștere început la 1 iulie 2008

Atenție, s-a dat drumul la maimuțe . Cu alte cuvinte bag seamă că s-o pornit campania cea electorală, că mai toți liderii s-au apucat să se dea în stambă:

• Geoană oferă bani la căpșunari
• Boc vine cu idei crețe de parlament unicameral (ideea în sine e ok, da’ tare cred eu că e numai un bullshit electoral – că ei cum așteaptă să câștige alegerile cred ca s-ar bucura să aiba vreo 1000 de parlamentari )
• Tăriceanu dă cu paru’ după Stolojan

Văd aici o știre interesantă, și anume candidatura unor personalități cunoscute din România (Petre Roman, Florin Călinescu și alții) la alegerile din noiembrie, din partea PNL. S-ar putea ca la aceste alegeri oferta PNL-ului să fie una din cele mai calitative, și m-aș bucura ca prin această politică de a atrage personalități publice în partid, PNL-ul să câștige un număr mare de mandate în viitorul Parlament.

Aștept cu nerăbdare “replica” adversarilor PNL-ului, în special pe aceea a PDL – sunt curios să văd și eu mândrii candidați cu care partidul prezidențial visează la victoria totală .