Nu este nici un secret pentru nimeni faptul că una din principalele trăsături caracteristice ale traficului rutier din România este violența. Violența în trafic se manifestă în cele  mai variate forme, de la claxonatul isteric până la manevre periculoase, înjurături și bătăi. Majoritatea celor violenți încearcă să își justifice actele prin faptul că sunt exasperați de starea drumurilor, de faptul că nu se pot deplasa cu o viteză mai mare decât cea a melcului sau prin faptul că reacționează la acte violente ale altor participanți la trafic.

În ultimul timp văd că atât Poliția Rutieră, cât și un senator mare iubitor de publicitate, s-au “sesizat” și au adus în discuție problema violenței în trafic, propunând și niște măsuri, care altele decât înăsprirea sancțiunilor pentru acte de violență în trafic. Cu alte cuvinte, distinșii domni au găsit soluția pentru tratarea violenței, și anume amenzi mai mari. Se vede treaba că, oricât ar încerca să ne convingă că nu-i așa, rolul principal al Poliției Rutiere este de a da cât mai multe amenzi și alte sancțiuni (suspendări de permise) șoferilor.

Nimeni nu pare să se fi gândit că, în  momentul în care un șofer își iese din minți și începe să înjure și vrea să se ia la bătaie cu vreun alt șofer, pasager sau pieton, ultimul lucru la care se va gândi e cam cât o fi amenda pentru ce urmează să facă. Mai mult decât atât, cu cât sancțiunea este mai dură, cu atât șoferii vor fi mai tentați să dea șpagă pentru a scăpa sau să conteste în instanță sancțiunea primită.

Lucrul pe care se pare că nici poliția și nici legiuitorii nu-l înțeleg e că ei ar trebui să caute în primul rând soluții de prevenire a violenței în trafic și abia apoi să inventeze noi sancțiuni. Niciodată nu vor reuși să prevină nimic prin amenzi mai mari și suspendări de permise. Dacă Poliția vrea să se implice în combaterea violenței (în general, nu numai în trafic), atunci ar trebui în primul rând să fie prezentă în zonele cu risc ridicat, cum ar fi: intersecții aglomerate, parcări aglomerate, sectoare de drum cu probleme. În general, pentru majortatea oamenilor, simplul fapt că văd un polițist este suficient pentru a renunța la actele de violență fizică.

Tot în categoria “violență în trafic” se încadrează stilul de condus agresiv (“presarea” celui din fața, depășiri din scurt urmate de frânare bruscă în față celui depășit, etc), acte care sunt mult mai periculoase decât o simplă înjurătură dar care sunt în general greu de demonstrat de către “victimă” în cazul în care nu s-au soldat cu un accident. Este bine știut faptul că dacă eu, șofer “normal”, văd o astfel de “acțiune” în trafic și sun la Poliție nu se va întâmpla absolut nimic. Toți “șmecherii” din trafic se bazează exact pe această lacună legislativă și de procedură, știind că nu li se poate întâmpla nimic atât timp cât nu au atins cealaltă mașină și/sau nu i-a văzut nici un politist.

Sunt aproape convins că propunerea legislativă de acum are șanse infime să se materializeze în forma de acum dar că cel mai probabil va sta la baza unor majorări de amenzi (nu chiar cele propuse de senatorul Iulian Urban). Sunt însă și mai convins de faptul că noile modificări nu vor avea nici un fel de rezultat în ceea ce privește scopul declarat, și anume de a limita violența în trafic.

Din punctul meu de vedere, singura chestie cu adevărat bună propusă în lege este acel concept de “cazier rutier”, în care să se consemneze infracțiunile și contravențiile cu grad ridicat de periculozitate comize de către un șofer, iar acest cazier să fie solicitat atât de companiile de asigurare atunci când respectivul șofer dorește să încheie o poliță de asigurare (RCA, CASCO, de viață, etc), sau când respectivul șofer solicită reînnoirea permisului auto și să existe situații în care, în funcție de abaterile înregistrate în cazier, să existe obligația ca șoferul să treacă printr-un curs de conducere preventivă, sau chiar de “anger management”  înainte ca permisul său de conducere să fie reînnoit.

În orice caz, un lucru e sigur: nu vom scăpa prea curând de violența în trafic, deoarece principala ei cauză este lipsa de educație și de bun simț a participanților la trafic. Singura soluție viabilă la ora asta este prezența în trafic a poliției peste tot unde se crează situații ce pot da naștere la acte de violență. Sunt convins că polițiștii sunt mult mai utili acolo unde prezența lor poate preveni unele probleme decât stând la pândă cu radarul pentru a îndeplini planul de amenzi.

Un slogan populist, printre primele lansate de actualul președinte pe vremea când era ministru la transporturi și declara că realizarea de autostrăzi nu este o prioritate pentru România, era “Aici sunt banii dumneavoastră”. Sloganul venea să justifice într-un fel introducerea taxei de utilizare a drumurilor naționale, numită oficial “rovinietă” și popular “taxa Băsescu”.

Taxa (valoarea anuală) este acum între minim 28 euro (autoturism) si maxim 1210 euro (camion).

La prima vedere nu pare mare – în Ungaria taxa anuală la un autoturism este de aprox. 134 euro, dar există o diferență majoră: Ungaria chiar are o infrastructură rutieră OK și taxa se plătește numai pentru a circula pe autostrăzi. Iar autostrăzile în Ungaria chiar există, sunt întreținute corespunzător și leagă deja toate punctele importante ale țării.

La noi, pentru suma de 28 de euro avem dreptul să ne târâm pe niște șosele construite acum zeci de ani, înguste, prost semnalizate, de multe ori într-o stare deplorabilă, care traversează zeci și sute de localități, pe care cu greu poți atinge o medie de deplasare de 60-70 km/h. Mai mult, pe respectivele drumuri naționale pe care noi le plătim ne împiedicăm frecvent de: căruțe, utilaje agricole, turme de animale și alte asemenea binefaceri.

În concluzie cred că nimeni nu mă poate contrazice dacă susțin că rovinieta noastră e cea mai scumpă taxă de drum din lume!

Să trăiască guvernul Boc, campionul mincinilor și a promisiunilor deșarte!

Mai înainte l-am văzut pe un ilustru necunoscut secretar de stat, D. Carlan, care ne comunică decizia guvernului asupra modificării taxei auto. Discursul domniei sale este unul extrem de relevant:

- taxa actuală se reduce cu “o treime”. Treimea guvernamentală este de 30%, a nu se confunda cu treimea aritmetică de 33.(3) (33 virgulă 3 în perioadă) Later edit: din câte am citit se pare că și treimea guvernamentală și cea aritmetică sunt egale cu 33%.

- afirmația că modificarea făcută este echivalentă cu o dublare a valorii taxei cele mai agreate de UE (varianta 1 iulie 2008) este falsă din punct de vedere al guvernului. Aritmetica simplă îi contrazice, dar de, aritmetica n-are legătură cu actul guvernării

Mi s-a întărit convingerea:

1. guvernul Boc este format din demagogi și mincinoși ordinari

2. în câteva luni și-o vor lua rău peste bot de la UE pentru manevrele astea și vor fi obligați să o mai modifice o dată

În orice caz, sper că cei care-și puneau ceva speranțe în “responsabilitatea” și “profesionalismul” guvernului BăseBoc să se fi trezit, asta numai dacă n-au nevoie și de vreo taxă pe fumărit ca să se convingă.

Sindicaliștii de la Dacia au ieșit în stradă pe motiv că nu se mai vinde Golanul și că li-i frică de posibilitatea de a-și pierde locurile de muncă. Bine intoxicați atât de conducerea companiei auto cât și de foștii guvernanți angajații firmei franceze au identificat inamicul public numărul unu, și anume “mafia” importatorilor de mașini second-hand. Soluția sindicaliștilor pare simplă – menținerea în vigoare a aberației numite “taxă de mediu” în cea mai recentă variantă a ei: triplată pentru mașinile second-hand care întră în concurență directă cu Loganul.

Părerea mea e că toată chestia asta cu ieșitul în stradă pentru a susține o taxă discriminatorie e o formă de manipulare, mai ales că actualul ministru al mediului a promis de câteva ori suspendarea acesteia începând cu 15 ianuarie 2009. Reacția angajaților Dacia este una de înțeles din momentul în care în ultimele luni au fost mai mult în șomaj tehnic, iar șefii anunță acum disponibilizări și alte măsuri de reducere a producției.

Revin acum la întrebarea de bază: de ce nu se vinde Loganul? Motive sunt multe, și n-au nici o legătură cu taxa de mediu:

1. piața auto per ansamblu este în picaj la capitolul vânzări de mașini noi. Asta se întâmplă în SUA, se întâmplă în mai toate statele Uniunii Europene, nu există nici un motiv logic pentru care la noi să fie altfel.
2. toate mărcile comercializate în România au înregistrat scăderi de vânzări. E normal ca Dacia, din poziția de lider de piață, să resimtă cel mai tare acest trend.
3. evoluția recentă a cursului valutar (de la 3.4-3.5 la 4.3) a făcut ca prețul real al Daciilor să crească cu aproximativ 20% – 25% în mai puțin de 6 luni
4. reticența băncilor de a acorda credite (care afectează și firmele de leasing) 

Bag de seamă că nici guvernul Tăriceanu nu este scutit de apucăturile tipice guvenărilor anterioare, pe ultima sută de metri, mai exact între alegeri și instalarea unui nou guvern, se apucă de luat diverse măsuri, care mai de care mai aiurea. În cazul guvernului Tăriceanu măsura este o noua schimbare a minunatei taxe auto (de poluare, primă înmatriculare sau cum i-o mai zice).

După ce în prima fază se decisese ca plata taxei pentru mașinile noi, Euro 4, cu motoare sub 2 litri va fi suspendată pentru o perioadă spre a încuraja vânzările din acel segment (cel mai numeros), acum apare o nouă idee (creață) – și anume de a tripla taxa pentru toate restul de categorii. Noua taxă ar trebui să între în vigoare de la 15 decembrie și se zice că guvernul așteaptă și o poziție a Comisiei Europene în legătură cu această schimbare. Cel mai probabil răspunsul CE va întârzia sau va fi vag, iar măsura se va pune în aplicare.

După părerea mea această nouă formulă de calcul este cea mai discriminatorie din toate câte au fost – avantajând clar o anumită categorie de mașini. Sunt curios ce va face viitorul guvern cu taxa – o să o mai schimbe și ei de vreo 3-4 ori de-a lungul anului viitor?

Sorin s-a supărat iar pe Tăriceanu, pe bună dreptate aș zice. Nenea premier a declarat că una din măsurile anticriză ale guvernului va fi suspendarea aplicării taxei auto (de poluare sau cum îi mai zice acum) timp de câteva luni, pentru a ajuta producătorii autohtoni (a se citi Dacia, că n-am auzit de alții, Ford din câte știu eu încă nu a pornit producția la Craiova) să traverseze această perioadă de criză.

Eh, decizia asta mie-mi pute rău a pomană electorală. De ce? Pentru că favorizează clar în primul rând pe Dacia (care are cea mai mare cotă pe piața autohtonă de mașini noi) și în al doilea rând pe dealeri. Angajații de la Dacia + firmele care lucrează pentru Dacia înseamnă câteva zeci de mii de oameni, care la randul lor influențează alte zeci de mii de oameni (familie, prieteni, etc). Dacă aceștia “pun botul” la măsura asta e posibil ca PNL-ul să ia niște procente bune în plus. 

Părerea mea e că o asemenea măsură – suspendarea unei taxe pentru o anumită categorie de contribuabili – e o mare prostie, deoarece:

- va genera un val de proteste din partea celor care se vor simți discriminați – majoritatea celor care vor să-și cumpere o mașină (sunt mai mulți cei care nu vor să dea peste 8 – 10 mii de euro și aleg soluția second-hand)

- e posibil să fie atacată din nou de CE (pentru că are caracter discriminatoriu și, mai rău, favorizează un anumit jucător din piață)

Rămân la părerea mea, exprimată de oricâte ori a venit vorba de această taxă, și anume cea că ideea de taxă unică plătită la prima înmatriculare a unei mașini e o măsură care urmărește strict să mai stoarcă niște bani de la contribuabili. Singura soluție viabilă este restructurarea grilelor de impozitare prin corelarea acestora cu nivelul de poluare (norma Euro + emisii CO2). În felul acesta vor rezulta impozite:

- mai mari pentru mașinile vechi și poluante (non-euro, unde intră și daciile vechi și alte gioarse, euro 1 și euro2 – mașini produse în anii ’90)

- mai mari pentru mașini cu motoare de capacități și puteri mari (cu cât motorul e mai mare și mai puternic automat el emite mai mult CO2, chiar dacă are normă de poluare Euro4 sau Euro5)

- mai mici pentru mașini noi și puțin poluante (motoare mici și/sau tehnologii noi care reduc poluarea)

Hibridele ar trebui scutite de impozit.

Cu un sistem de felul acesta oamenii vor fi stimulați să scape de vechituri și să-și cumpere mașini cât mai noi. Nu cred că cineva își va mai dori o mașină second hand veche ( 8-10 ani sau mai mult) și să plătească anual un impozit comparabil cu prețul plătit pe ea.

Via HotNews aud de o declarație a primului ministru: “Am avertizat că importul excesiv de mașini second-hand va distruge locurile de muncă din industria de autoturisme”. Argumentele aduse de premier sunt următoarele:

• avem 200 000 de oameni angajați în industria auto
• piața auto second-hand își continuă ritmul de creștere început la 1 iulie 2008

Via HotNews aflăm că ACEA (asociația constructorilor europeni de automobile) vor să pună de un program de eliminare a mașinilor vechi de pe piață. Motivul? Reducerea emisiilor de dioxid de carbon. Conform statisticilor acestei instituții, în Europa de Vest 36% din mașini sunt mai vechi de 8 ani iar clienții sunt destul de reticenți în a le schimba.

Statistica asta ne arată cam cât de departe suntem de țările respective: la noi aproximativ 75% din parcul auto este mai vechi de 12 ani (dacii + alte ruginituri), iar la ei 64%, adică aproape două treimi, este reprezentat de mașini mai noi de 8 ani. Ceea ce e trist e că, în lipsa unor măsuri dure, situația de la noi nu se va îmbunătăți. Mai mult există pericolul ca o bună parte din respectivele milioane de mașini mai vechi de 8 ani din Vest să ajungă în curând să umple străzile de pe la noi.

Încercări de a stopa importurile de mașini vechi, cum a fost prima variantă a taxei auto, sunt complet sortite eșecului. După cum s-a văzut, UE nu permite asemnea măsuri, iar în varianta actuală (agreată de UE) practic se stimulează achiziția de vechituri în defavoarea mașinilor noi pe principiul vosganian “o mașină cu cât este mai nouă cu atât va polua mai mult”.

Sper ca ACEA să pună presiune pe politicienii de la Bruxelles pentru ca aceștia să impună niște norme la nivel întregii uniuni, norme care să forțeze statele membre să adopte politici prin care să “convingă” consumatorii să se îndrepte către automobile cât mai noi și cât mai puțin poluante. Sper din tot sufletul ca la un moment dat UE să impună un sistem unitar de calcul al impozitelor auto – și aici nu mă refer ca românul sau bulgarul să plătească același impozit ca si un francez, german sau britanic, dar impozitul auto să se calculeze folosind acelasi algoritm (unul bazat pe norma de poluare, cilindree și emisiile de CO2 cred că ar fi unul foarte echitabil).

Mai există un aspect pentru care trebuie militat pentru înnoirea parcurilor auto, și anume normele privind siguranța activă și pasivă. O mașină veche de 8-9 ani este în mod sigur proiectată și realizată cu tehnologii vechi de 10-12 ani sau mai mult, ceea ce o penalizează grav mai ales la capitolul siguranță activă. Mă bucur ca ACEA s-a sesizat și acționează în această direcție.

Încep să se vadă efectele taxei de poluare auto intrate în vigoare la 1 iulie 2008. Primele efecte pe care le-am observat:

• numărul de mașini înmatriculate în luna iulie a fost cu 500% mai mare decât cel din iunie
• s-au înmulțit foarte tare importurile de mașini cu an de fabricație mai vechi de 2000 (am văzut pe stradă Golf-uri 2 și 3, Ford-uri și Opel-uri modele mai vechi, toate proaspat aduse în special din Germania)

Visul guvernanților de a nu ne transforma în cimitir de mașini al Europei de Vest se pare că e pe ducă, în situația de acum a devenit mai avantajos să aduci o mașină mai veche în detrimentul uneia mai nouă – iar ideea aia că o mașină nouă va polua pentru mai mult timp decât una veche nu mă convinge, deoarece în România o mașină iese din circulație numai atunci când este făcută praf în vreun accident. Clienți se găsesc încă pentru orice rablă care mai merge cât de cât…

Îmi susțin în continuare părerea că sigurul mod de a înnoi parcul auto național este următorul:

1. impozite care să crească odată cu vechimea și nivelul emisiilor de noxe al mașinii
2. ITP făcut “pe bune” – mașina să nu poată trece ITP-ul dacă nu îndeplinește normele de siguranță și poluare

Mi-e din ce în ce mai clar că prioritatea numărul unu a instituțiilor statului român este aceea de a-și bate joc cât de mult pot de contribuabili. Scopul nostru în viață este acela de a oferi statului o colecție de vaci de muls și cai de bătaie.

Exemple concludente avem zi de zi, oridecâteori nevoia ne împinge către un ghișeu/birou al unei instituții publice, fie ea poliție, finanțe, etc…

Cea mai proaspătă dovadă de bătaie de joc este povestea cu taxa de poluare auto. Aici treaba este deosebit de groasă deoarece întregul proces de înmatriculare a unei mașini – operațiune care ar trebui să dureze maxim 2-3 ore cu toate formalitățile – devine o aventură de cel puțin câteva săptămâni, n drumuri între instituțiile implicate și un foarte probabil atac cerebral sau infarct pentru cei care nu sunt pregătiți să dea piept cu monstrul numit statul român.

În toată tărășenia cu înmatricularea unei mașini trebuie să colaboreze trei instituții ale statului: Registrul Auto Român, Poliția și Administrația Financiară. Nici una din aceste instituții nu este însă pregătită să facă față problemelor pe care le au de rezolvat:

- cei de la RAR dau din colț în colț când e vorba de a înscrie mențiuni in CIV (detalii aici), în plus pentru orice modificare e necesară programare, iar în orașele mari este imposibil să obții o programare mai repede de o lună

- poliția eliberează numere provizorii numai o singură dată, pentru 30 de zile, chiar dacă conform legii ai dreptul să primești de trei ori câte 30 de zile respectivele numere

- Administrația Financiară are nevoie de 2 până la 5 zile pentru a calcula taxa în condițiile în care calculatorul respectiv este publicat pe site-ul ministerului finanțelor, iar verificarea actelor nu poate dura mai mult de 5 minute.

Toate acestea puse cap la cap transformă o operațiune care ar trebui să fie banală și lipsită de orice probleme într-o adevărată aventură din care tu, contribuabilul care-i plătește pe toți acești angajați și funcționari publici implicați în proces ieși cu nervii creți. În plus atitudinea majorității celor implicați – mai ales cei de la administrația financiară – te tratează ca pe un infractor suspectat de evaziune fiscală.

Rușine vouă, celor care conduceți toate aceste instituții și vouă, angajați șpăgari, nesimțiți și incompetenți care le populați!