Posted on : 03-06-2010 | By : hash | In : deci da :)
Începând de azi intru și eu în epoca televiziunii digitale (ce sa-i faci, o durat mult ca să ajungă erdeeșul să ofere așa ceva pe la noi). Am luat receiverul azi (HUMAX DIGI+HD), sunt curios să vad cum merge.
Partea bună e că pachetul vine cu tot ce trebuie în el:
- receiver
- telecomanda + baterii AAA
- cablu antenă (ăla cu care să te legi la TV dacă vrei să mai meargă televizorul și în mod analogic)
- cablu SCART
- cablu HDMI
- card-ul Digi
Partea proastă e că, în stil pur sovietic, receiverele HD se găsesc momentan numai la “sediul central” , de unde rezultă evident înghesuială, cozi, nervi, și încă una și mai tare – nimeni nu primește două receivere HD pe același abonament . Nici dacă vrei să le cumperi nu poți, tot ce îți pot ei oferi este un al doilea receiver digital non-HD… Adică se merge pe principiul “să se dea câte unul să ajungă la toți”. Oricum, n-am mai văzut așa isterie și cozi decât atunci când tot RDS-ul a început să ofere dongle-urile de Internet Mobil “pe gratis” .
Apel către nenea Vântu: plătiți-le niște cursuri de bun simț moderatorilor
Am din ce în ce mai tare impresia că noțiunea de bun simț a devenit complet străină moderatorilor de emisiuni TV. Probabil e din cauză că se apropie campania electorală și bătaia pe audiență e mare. Una din moderatoarele cele mai puse pe scandal în ultima vreme este Andreea Crețulescu – o tanti care s-a pornit să dea cu parul după diverșii “șmecheri”, începând cu băieții de bani gata și terminând cu “băieții deștepți” care papă banii bugetului cu lingura mare.
Inițiativa mi se pare una de bun augur, dar nu știu dacă această moderatoare face față. Am văzut destule secvențe de emisiuni din ultimele zile în care tanti Crețulescu era mai mult sau mai puțin cu temele nefăcute (adică habar nu avea ce vorbește), fapt care nu a impiedicat-o să se repeadă ca un pitbull la anumiți invitați care încercau să poarte o discuție și/sau să dea diverse explicații pe marginea subiectului aflat în dezbatere. Un asemenea moment s-a petrecut și aseară când s-a luat în discuție problema loganurilor de 83 000 de euro pe care Poliția e pe cale să le achiziționeze. În platou era invitat un polițist criminalist, care venise să dea explicații asupra acelor dotări de 68 000 de euro prezente pe acele mașini. Pe tot timpul emisiunii moderatoarea s-a ocupat exclusiv cu a-l șicana pe respectivul invitat cu întrebări complet deplasate (de ce s-au cumpărat stingătoare la preț cu 1 leu mai mare decât au găsit ei pe un site, etc.) și a-i băga pumnul în gură în momentul în care acesta încerca să prezinte de fapt care sunt acele dotări de zeci de mii de euro (respectiva trusă criminalistică, etc).
O asemenea atitudine demostrează faptul că tanti Crețulescu nu face altceva decât zgomot și scandal, neavând în nici un moment indenția de a prezeta opiniei publice un punct de vedere obiectiv asupra unei probleme. Mai mult am auzit din gura respectivei tanti următoarea afirmație la adresa unui invitat: “În această emisiune eu sunt moderatorul și asta înseamnă că eu pun întrebările iar dumneavoastră ca invitat trebuie să îmi răspundeți la ele, atât și nimic mai mult”, afirmație făcută pentru a-l întrerupe pe acel polițist în momentul în care începuse să prezinte dotările mașinilor. Am impresia că această moderatoare are impresia că emisiunea ei este una de interogatoriu, în care ea este stăpânul absolut iar invitații sunt acolo numai pentru a-i susține părerile.
Mai grav este faptul că această persoană care a devenit extrem de arogantă are și pretenția de a fi considerată un formator de opinie.
Ce rahat mai mănâncă în ultima vreme niște distinși domni jurnaliști
În ultima vreme văd că anumiți jurnaliști (atât de pe la Realitatea cât și de pe la Antene) au devenit brusc preocupați de probleme socio-economice cu greutate, cum ar fi modul în care se cheltuie banul public. O intenție care ar părea una foarte înălțătoare, dar pe care profesioniști ai presei mioritice o transformă într-un fel de vânătoare de vrăjitoare, căutând pe cei care au cele mai mari salarii/pensii plătite de la buget și scoțându-i în fața clasei să fie urecheați, ori pe ei ori pe cei care într-un fel sau altul sunt responsabili de situație.
Doi din jurnaliștii care au reușit să mă enerveze bine de tot au fost, în ordine, Marius Tucă și Andreea Crețulescu. Primul și-a permis, cu nesimțire, să-i dea peste nas proaspetei doamne ministru al muncii pentru că aceasta și-a permis să catalogheze drept idee comunistă o propunere a unei colege de-a domnului Tucă. Din păcate domnul Tucă s-a băgat prost în discuție, pentru că în situația respectivă doamna ministru chiar avea dreptate, propunerea colegilor lui Tucă de la Antene era ceva de genul “haideți să facem creșterea pensiilor nu proporțional, ci diferențiat, astfel încât cei cu pensii mici să aibă creșteri mari iar cei cu pensii mari să nu beneficieze deloc”. În traducere liberă “să luăm de la bogați și să dăm la săraci” – tipul de haiducie comunistă pe care Iliescu o numea “solidaritate socială”.
De cealaltă parte, la iRealitatea, tanti Andreea l-a luat la 11 metri pe un nene, Pavel Abraham, director general al ANA. Nu, nu este vorba de ANA are mere, ci de Agenția Națională Antidrog. Problema lu’ tanti Andreea era că nenea ăsta, plătit cu aproximativ 3000 de euro pe lună, câștigă cam mult. O altă problemă a acestei tanti era că angajații ANA au umblat cam mult prin străinătate, și altele de același calibru. Mie mi se pare că tanti asta ori nu gândește ce spune, ori i s-a dat un subiect pentru care era paralelă, ori pur și simplu încearcă să creeze senzațional din nimic. Să fiu sincer mie chiar nu mi se pare un salariu mare pentru o asemenea funcție care oricine ce-ar zice implică multă bătaie de cap, multă responsabilitate și chiar o doză destul de ridicată de risc.
Eu sunt de acord că e treaba presei sa facă investigații și să informeze opinia publică, dar în situațiile de mai sus pot spune că au fost patetici și că nu și-au meritat salariile (sigur mai mari decât ale celor de la ANA).
De ce? Pentru că sunt singurii din presa de pe meleagurile mioritice care-au fost în stare să câștige un Emmy. Jos cu pălăria în fața oamenilor care au reușit această performanță (primul premiu Emmy câștigat de o televiziune din Europa de Est).
Nenea Băse s-a supărat. Iar. Și ce face el când se supără? Țup la televizor . De data asta s-a dus la postul național de televiziune (că nu degeaba are el cea mai mare acoperire, e plătit de la buget, etc.) – postul care are rolul de a informa cel mai obiectiv și corect pe tot românul.
Subiectele au fost două – așa ca înainte de campania electorală (nu, președintele nu se implică în campania electorală, că nu-i dă voie Constituția aia pe care pe care se jură că o respectă):
delimitarea de “înțelegerea” PDL-PRM
înfierarea trusturilor de presă care în nevrendincia lor mușcă din primul om al statului
Legat de primul subiect, domnul președinte, într-un acces de echidistanță față de scena politică românească, ne spune că:
nu a știut de acest aranjament făcut de PDL (că dacă știa el, pre mulți ar fi popit, în frunte cu domnul Boc)
s-a simțit umilit de asocierea cu Vadim Tudor (noi ăștia mai novici știam că președintele nu e membru de partid, deci ne e mai greu să înțelegem de unde vine asocierea)
i-a chemat pe liderii PDL la Cotroceni și le-a tras niște șuturi în fund, așa, ca să le vină mintea la cap că vin alegerile și îi strica kalimera.
Oare ce să înțelegem noi din acest mesaj prezidențial? Tot ce înțeleg eu e că da, PDL-ul a făcut o alianță cu PRM (chit că domnul Boc s-a dat peste cap să ne explice că aia nu e alianță, e o intersectare a intereselor de partid la nivel metafizic) și că da, liderul de facto al PDL este domnul Emil Boc Traian Băsescu.
Al doilea subiect este o reeditare a temei tonomatelor. Sistemul e simplu, în tonomate (adică antene + realități), bagi bani (petrodolari de Rompetrol, respectiv lei grei de FNI) și din ele ies atacuri murdare (a se citi întemeiate) la adresa iubitului conducător. Ce refuză domnul președinte să accepte e că, în orice stat democratic din lumea asta, unul din rolurile presei e să pună în discuție orice actiune a puterii și să sancționeze orice greșeală.
Puteți citi aici un articol mai detaliat pe această temă.
Posted on : 08-09-2008 | By : hash | In : la grămadă...
S-o gătat și Cerbul de Aur ediția 2008 (ediție aniversară, s-au împlinit 40 de ani de la prima ediție). Am fost în două seri pe acolo – respectiv vineri (recital Horia Brenciu) și sâmbătă (Iris, finala, etc).
Câteva concluzii:
cred că cele mai reușite momente ale festivalului au fost: show-ul de deschidere (cel cu n cântăreți români) și recitalurile lui Ștefan Bănica Jr., Horia Brenciu și Iris. Cel al lui Horia Brenciu, chiar dacă a fost unul scurt (35 de minute) a fost o surpriză extrem de plăcută – mă așteptam ca show-ul să fie de calitate dar nu credeam că o să iasă chiar atât de bine
cel mai slab mi s-a părut recitalul Ruslana – foarte mult zgomot dar nimic impresionant…
legat de concurs am avut impresia că reprezentanții României ar fi fost ușor avantajați de către juriu (3 din cele 4 trofee fiind adjudecate de români) – eu unul n-am remarcat calități speciale la nici unul din concurenți – dar de aceea există un juriu de specialitate pentru a putea face diferența
scena și decorurile au fost cred cele mai reușite de până acum
Cam atâta despre Cerb – au avut mare mare noroc de vreme bună și una peste alta cred că a fost o ediție reușită.
Posted on : 04-09-2008 | By : hash | In : la grămadă...
Câteva impresii înainte să merg să văd care-i treaba pe acolo:
show-ul de deschidere (cel cu artiștii români) mi s-a părut foarte bine realizat (cel puțin așa s-a văzut/auzit la TV)
e primul an în care n-am mai auzit n care să se plângă de zgomot sau de faptul că sunt restricții de trafic în zonă (și acestea au fost motive pentru care anii trecuți nu s-a mai organizat festivalul)
prezentatorii par ok (au fost niște ediții în care dădeau niște gherle de numai – remember Ramona Bădescu)
După ce o sa merg la o seară voi reveni cu mai multe impresii .
Posted on : 09-06-2008 | By : hash | In : me hate...
Începând cu weekendul ăsta care a trecut a început nebunia numita campionat european de fotbal. Pe toate posturile, în toate ziarele subiectul numărul unu este Euro 2008.
Ca de obicei, toată lumea e expertă, toată lumea face calcule, dă pronosticuri își dă cu părerea. Și asta înainte ca echipa României să fi jucat primul meci. Tare sunt curios ce-o să facă echipa națională, ar fi un foarte mare lucru să reușească să iasă din grupă. Având în vedere competitoarele (care toate au ca obiectiv titlul euro 2008) mi-e greu să cred că o să reușească.
În orice caz jucătorii au o mare șansă de afirmare, daca fac 3 meciuri bune în compania Italiei, Franței si Olandei vor avea numai de câștigat. Depinde numai de mentalitate și de moral…