Nu întâmplător m-am abținut la orice comentarii legate de campania electorală pentru europarlamentare, considerând că a fost una din cele mai fâsâite, plicticoase și lipsite de conținut din câte am văzut până acum. N-am mai comentat nici devizele de luptă ale partidelor, nici ieșirile la rampă ale liderilor, nici promisiunile demne de o tură de alegeri generale (programe sociale, pensii, alte asemenea SF-uri care n-au nici o treabă cu Parlamentul European). Nu pot zice că m-a dezamăgit campania pentru că, sincer, nu mă așteptam la nimic spectaculos.

Ei bine, așa, cu două-trei zile înainte de alegeri văd că sezonul de campanie se încheie apoteotic, cu niște declarații date la unison de Elena aia mică și candidată, respectiv de bulldog-ul șef de campanie de la portocalii: cică numita EBA, cea mai independentă dintre candidatele independente, se pregătește să revină in PD-L începând de duminică noaptea. Acu’, ce-i drept, nu cred că a era nimeni atât de bătut în cap încât să creadă vreun moment ca don’șoara EBA e vreo independentă, dar, măcar așa, de ochii lumii, putea să-și țină pliscul până după alegeri și să reintre în partidul tatălui ei după ce se numărau voturile. În felul ăla aveam și noi ocazia să vedem cam cât valorează numele “Băsescu” printat pe un buletin de vot, fără sprijinul explicit și deschis al partidului.

Ce nu prea pricep eu acum e cum de, cu câteva zile de alegeri, un candidat înregistrat ca independent poate să declare că se va înscrie într-un partid imediat ce urnele se vor închide. După capul meu orice astfel de candidat ar trebui eliminat de pe buletinele de vot, deoarece nu mai are ce căuta la rubrica “independenți”. E clar că nu e vorba de vreo greșeală, vreo scăpare, de vreme ce manevra este confirmată atât de EBA (pe care ușor o puteam bănui că a luat-o gura pe dinainte) cât și de Vasile Blaga, șeful de campanie al PD-L și unul din cei mai aprigi portocalii în viață. 

Părerea mea e că toată această șaradă are un singur scop, acela de a demonstra puterea numelui “Băsescu”. Este evident faptul că dacă domnișoara EBA ar fi candidat pe listele PD-L, plasată strategic pe un loc eligibil, ar fi fost aranjată cu un loc la Bruxelles. Dar nu, nu se putea ca “o Băsescu” să stea la un loc cu gloata, “o Băsescu” trebuia să fie în față, în văzul lumii, pentru ca prostimii să-i intre foarte bine-n cap unde trebuie să pună ștampila. Această manevră, anunțarea revenirii în PD-L, se dorește a fi o poliță de asigurare cum că nu ne vom trezi cu “o Băsescu” nevotată destul.

Cred că portocalii cu capete înfierbântate, închinători la Băsescu, au acum o singură mâhnire în suflet, aceea că dacă pun ștampila și pe EBA și pe PD-L li se anulează votul. Nu m-aș mira ca să se trezească Boc să dea repede o OUG care să permită votul “multiplu” (cu posibilitatea de a alege nu una, ci mai multe opțiuni)

De câteva zile a început campania electorală pentru alegerile europarlamentare, dar nu știu cum se face că cei care se dau în stambă sunt Geoană și Băsescu, niște neni care nu candidează acu’, ci mai prin toamnă-iarnă. Din câte mi se pare oamenii își fac acum încălzirea pentru prezidențiale, că oricum alea sunt de fapt alegerile care contează – deoarece nu cred că pe români îi interesează prea tare cine ne va reprezenta în Parlamentul European.

Omuleții trecuți de partide pe listele pentru europarlamentare, cu tot respectul pentru domniile lor, nu contează prea mult pentru alegătorul român. Programe, promisiuni și alte chestii atractive pentru alegători nu prea cred că au de unde inventa, așa că mai mult ca sigur campania electorală va consta în atacuri “de la partid la partid”. Singurii care se vor vedea și auzi și care vor conta în această campanie vor fi viitorii candidați la prezidențiale, portavocile partidelor din care provin, și anume: Băsescu, Geoană, Antonescu și Vadim. 

Sunt aproape convins că ostilitățile se vor desfășura după cum urmează:

- PSD și PD-L vor înjura la unison PNL-ul

- după ce se vor plictisi de înjurat PNL-ul se vor înjura reciproc (se pare că partea asta a și început)

- PNL-ul probabil va păstra atitudinea cea mai decentă (cel puțin asta sper)

Votul va fi 100% unul politic, în sensul că alegătorii care se vor deranja să se deplaseze până la urne vor opta pentru partidul pe care-l agreează, iar lupta cea mare se va da între actualii parteneri de guvernare, care la alegerile din toamnă au fost extrem de aproape. Cred că singurul partid care e capabil acum să producă surprize este PRM-ul și nu m-aș mira ca printre europarlamentarii români să avem un Vadim sau chiar un Becali.

Există o serie de mituri despre români cum ar fi cele care laudă hărnicia, ospitalitatea și alte calități. Cu ospitalitatea ne-am cam lămurit, e suficient să vedem ce servicii avem în turism, care este raportul preț/calitate și o să vedem că suntem undeva departe la coada Europei.

În urma unui studiu făcut în interiorul Uniunii Europene a reieșit că stăm foarte prost la capitolul procentului de populație angajată. Și mai prost stau lucrurile când vine vorba de populația peste 50 de ani, unde numai 40% din populație lucrează. Odată ce suntem sub media Europei la procentul populație angajate (în condițiile în care suntem o economie emergentă) putem spune că mitul ăsta cu hărnicia neamului geto-dac este distrus.

Cauzele situației de la noi sunt multe – cele mai grave sunt cred de natură politică și educațională. Cauzele politice ar fi:

1. sistemul de pensionari anticipate pe baza “ordonanței” – care a creat un număr mare de tineri pensionari

2. sistemul permisiv de acordare a pensiilor pe caz de boală (recent au început să se reanalizeze dosare și au rezultat extrem de multe nereguli)

3. sistemele de pomeni patronate de stat (ajutoare de căldură, ajutoare de mai știu eu ce) împărțite cu două mâini în interes electoral (atât intre alegeri cât și în campanii)

Mai grave sunt cauzele legate de educație – foarte puțini sunt cei care mai respectă munca, sunt apreciați cei “șmecheri” care “se descurcă, n-au nevoie să muncească” și foarte multe categorii de munci sunt desconsiderate.

Nu vreau să ma leg de subiectul salariilor – deja nu cred că se mai poate vorbi în România de o masă mare de angajați cu salarii de mizerie. Cred că există nemulțumiri la nivelul angajaților, tot timpul și peste tot acestea vor exista (nu cred că angajatii din UE sau din SUA sunt entuziasmați de salariile pe care le primesc) dar la noi mai există și un alt fenomen care se agravează, nemulțumirea angajatorilor față de calitatea muncii prestate de angajați. Iar acest fenomen cumulat cu criza economică e posibil să genereze un val de concedieri în viitorul apropiat.

Via HotNews aflăm că ACEA (asociația constructorilor europeni de automobile) vor să pună de un program de eliminare a mașinilor vechi de pe piață. Motivul? Reducerea emisiilor de dioxid de carbon. Conform statisticilor acestei instituții, în Europa de Vest 36% din mașini sunt mai vechi de 8 ani iar clienții sunt destul de reticenți în a le schimba.

Statistica asta ne arată cam cât de departe suntem de țările respective: la noi aproximativ 75% din parcul auto este mai vechi de 12 ani (dacii + alte ruginituri), iar la ei 64%, adică aproape două treimi, este reprezentat de mașini mai noi de 8 ani. Ceea ce e trist e că, în lipsa unor măsuri dure, situația de la noi nu se va îmbunătăți. Mai mult există pericolul ca o bună parte din respectivele milioane de mașini mai vechi de 8 ani din Vest să ajungă în curând să umple străzile de pe la noi.

Încercări de a stopa importurile de mașini vechi, cum a fost prima variantă a taxei auto, sunt complet sortite eșecului. După cum s-a văzut, UE nu permite asemnea măsuri, iar în varianta actuală (agreată de UE) practic se stimulează achiziția de vechituri în defavoarea mașinilor noi pe principiul vosganian “o mașină cu cât este mai nouă cu atât va polua mai mult”.

Sper ca ACEA să pună presiune pe politicienii de la Bruxelles pentru ca aceștia să impună niște norme la nivel întregii uniuni, norme care să forțeze statele membre să adopte politici prin care să “convingă” consumatorii să se îndrepte către automobile cât mai noi și cât mai puțin poluante. Sper din tot sufletul ca la un moment dat UE să impună un sistem unitar de calcul al impozitelor auto – și aici nu mă refer ca românul sau bulgarul să plătească același impozit ca si un francez, german sau britanic, dar impozitul auto să se calculeze folosind acelasi algoritm (unul bazat pe norma de poluare, cilindree și emisiile de CO2 cred că ar fi unul foarte echitabil).

Mai există un aspect pentru care trebuie militat pentru înnoirea parcurilor auto, și anume normele privind siguranța activă și pasivă. O mașină veche de 8-9 ani este în mod sigur proiectată și realizată cu tehnologii vechi de 10-12 ani sau mai mult, ceea ce o penalizează grav mai ales la capitolul siguranță activă. Mă bucur ca ACEA s-a sesizat și acționează în această direcție.