me hate...

Împrumutul de la FMI, cu bune și cu rele

11 Martie 2009

Faptul că ne vom împrumuta de la FMI e deja o certitudine, singurele întrebări care se mai pun sunt: 

1. Câți bani ne vor da (umblă vorba prin târg că ar trebui să împrumutăm 19 miliarde de euro, pe doi ani, la o dobândă de 5% pe an – adică vom avea de returnat cam 21 miliarde)?

2. Care vor fi condițiile impuse de FMI?

Oricine încearcă acum să răspundă acum la aceste întrebări, singurele care contează de fapt, e un speculant, mai mult sau mai puțin ordinar, fie că e el președintele româniei, vreun șef de pe la BNR, vreun analist economic sau jurnalist. Iar, fel de fel de întrebări (cum a fost posibil, etc) și tentative de a culpabiliza pe cineva (ținta preferată fiind Tăriceanu) sunt momentan o pierdere de vreme, respectiv manevre tipice de campanie electorală. 

Unul din cei mai mari speculanți ai zilelor noastre este nenea ăla de la Cotroceni, investit cu funcția de președinte. De câteva zile încoace nenea e extrem de activ, e călare pe situație, ține discursuri în Parlament, apare în direct la TV și la radio și încearcă să ne explice cum stă treaba. Mai mult, se lansează și în tot felul de presupuneri avansate la rangul de certitudini, si alte cugetări cum ar fi (via HotNews):

– “Nu intrevad o solicitare a FMI de crestere a TVA sau de renuntare la cota unica.”

– “Niciun cent din banii de la FMI nu merge decat in rezerva BNR, ceea ce va permite bancilor sa utilizeze parte din rezerva pe care o detin la BNR pentru a finanta economia.”

– “Sa nu mai punem sub semnul intrebarii capacitatea negociatorilor romani care discuta cu FMI.”

Având în vedere cele întâmplate în ultimele luni (mai exact din ianuarie încoace), adică bulibășeala generalizată și suceala de la “nu ne trebe bani de la FMI, noi suntem șmecheri” la “împrumutul este o centură de siguranță” cred că cel mai inteligent ar fi să nu dăm doi bani pe nici un fel de asigurări venite de la actualii guvernanți.

Revenind la tema principală, cea a împrumutului. Partea bună e că cineva (în speță FMI și UE) sunt dispuși să finanțeze minunata noastră țară. Altă parte bună e că agențiile de rating (alea pe care la înjurau toți politicienii prin toamnă) au mai crescut puțin “notele” acordate României pe baza informațiilor că se pregătește un acord cu FMI, și e de așteptat ca odată cu finalizarea negocierilor și acordarea împrumutului situația țării din acest punct de vedere să se îmbunătățească.

Părțile proaste ale acestui împrumut sunt următoarele:

– probabil vine destul de târziu raportat la realitățile economiei, și din câte am înțeles cu cât de lungim mai mult cu atât va trebui să împrumutăm mai mulți bani

– nu prezintă nici un fel de garanții că lucrurile vor evolua în bine. Degeaba spune Băsescu, sus și tare, că odată cu acest împrumut care va merge la rezerva BNR, aceast fapt va determina BNR să reducă RMO pentru băncile comerciale și acestea vor debloca procesul de creditare. Sunt cam multe variabile aici, cam multe decizii asupra cărora mai mulți factori (guvern – BNR – bancheri) trebuie să se pună de acord.

– nu prezintă nici un fel de garanții că guvernul va gestiona resursele în mod mai responsabil. Guvernul va trebui să se “miște” în limitele impuse de anumiți indicatori macroeconomici, iar pe cei de la FMI nu-i vor interesa metodele prin care s-au respectat condițiile (măriri de taxe, abandonarea unor proiecte de infrastructură, etc)

– va fi folosit ca pretext pentru absolut orice fel de măsură luată de guvern

Om trăi și om vedea cum trecem și hop-ul ăsta, până la urmă în tot răul poate e și un bine: le-o mai veni mintea la cap și la românași (atât ăia de ne conduc, cât și ăia care fac scandal cerând măriri de salarii, etc).

Articole similare

Niciun comentariu

Părerea ta