me hate... pamflet

Portretul micului funcționar angajat la stat și plătit de la buget

12 Martie 2009

Înainte de a începe vreau să precizez că nu am intenția de a-i băga pe toți bugetarii în aceeași oală, sunt perfect de acord că cineva trebuie să lucreze și în instituțiile sectorului bugetar și sunt convins că există destui indivizi de valoare și care-și fac treaba în mod responsabil și profesionist în interiorul acestui sector. Pe de altă parte, dintr-un șir îndelungat de experiențe mai mult amare avute în relația cu diversele instituții ale statului, pornind de la instituțiile de învățământ, sănătate și terminând cu administrația și firmele de stat, am identificat un anumit “profil” al angajatului la stat, l-am numit eu în titlu “mic funcționar”.

În acceptiunea mea, micul funcționar este acel individ, cu studii medii sau, mai nou, cu o diplomă de facultate făcută “la privat”, instalat într-un post de nu prea mare responsabilitate și poziționat strategic într-un nod al sistemului birocratic. Câteva exemple sugestive de locuri unde vom găsi acești indivizi: secretariatele de tot felul (școli, licee, universități, spitale, alte instituții), funcționari de prin diverse primării, etc.

Micul funcționar, etern angajat la stat și plătit de la buget, îndeplinește următoarele criterii:

– este mereu prea ocupat cu “activități specifice” (bea cafea, citește ziarul, stă de povești la telefon, etc) pentru a-și face treaba pentru care e acolo

– rupe ușa instituției la ora la care s-a terminat programul, indiferent dacă treaba pe ziua respectivă e gata sau nu

– este mereu nemulțumit de salariul pe care-l primește, de statutul său social, de faptul că nu primește respectul pe care-l consideră cuvenit persoanei sale

– este lingușitor și servil față de superiori și tiranic fată de subalterni

– are toane, să te ferească sfântul să ajungi în fața lui în momentul în care e cu capsa pusă

– e sindicalist convins, are nevoie de minim o grevă pe sezon pentru a-și cere drepturile (salariale + altele), iar pretențiile lui în acest sens cresc mereu

– e jignit când e numit “bugetar”

– consideră că a făcut un adevărat sacrificiu angajându-se la stat și acceptând acel “salariu de mizerie” destinat bugetarilor

– consideră că a lucra la patron echivalează cu sclavia

– își revarsă toate frustrările, nemulțumirile și toanele pe cel care se întâmplă să ajungă în fața lui cu vreo problemă de rezolvat, și mereu dă impresia că îți face o mare favoare pe care de fapt n-ai merita-o atunci când își face treaba pentru care a fost angajat și e plătit.

Dacă am uitat ceva, aștept sugestii 😉

Articole similare

1 Comentariu

  • Reply sorin 12 Martie 2009 at 8:36 pm

    -consideră că tu eşti la dispoziţia lui şi nu el la dispoziţia ta
    -îţi caută cu orice ocazie nod în papură, iar dacă, cumva, ai greşit o virgulă, ori nu ai pus punctul pe i, ori virgula la ţ, pentru această trecere cu vederea te lasă profund îndatorat până în străfundurile fiinţei tale
    -dacă îi ceri explicaţii, indicaţii, lămuriri cu privire la serviciile pe care trebuie să ţi le ofere, te repede, te trimite să studiezi, mascând astfel, faptul că habar nu are ce explicaţii să-ţi dea

  • Părerea ta