Actori principali:

- bugetarii, azi reprezentați de profesori, în rolul ”ăia buni” și ”ăia exploatați”

- guvernul, reprezentat de Vosganian și Tăriceanu, în rolul ”ăia răi” și ”ăia care nu ne dă …”

Schema de desfășurare – simplă – specifică politicii de tip Răzgândeanu:

- mai întâi se dă o ordonanță de guvern prin care se elimină ”tichetele cadou” – o invenție mai veche și taaare păcătoasa

- ăia buni se revoltă, huooo, vin exploatatorii să ne ia tichetul de la gură

- sub presiunea ălora buni, ăia răi se răzgandesc și le dau înapoi tichetele minunate

Ce să înțeleg eu din toată bălăcăreala asta? Păi înțeleg că:

- guvernul e slab, nu e în stare să își asume și implicit sa impună niște decizii, dă impresia că habar n-are cum e cu bugetul, dacă are sau n-are bani

- bugetarii sunt încurajați să iasă în stradă și cu rost și fără rost pentru a exploata slăbiciunile guvernului

În ceea ce privește treaba cu tichetele, părerea mea e că prost e cel care le acceptă în forma lor actuală. Motive? Destule:

- tichetul (de masă, cadou, de care-o fi el) este considerat venit și se impozitează ca venit

- valoarea tichetelor primite nu se cumulează cu valoarea salariului când e vorba de a aplica pentru un credit sau în calcularea pensiei

- tichetul implică folosirea lui în anumite magazine și pentru anumite produse – politică de tip ”ia de-aici un ban – dar cumpără numai ce vreau eu de unde vreau eu”

Soluția cinstită ar fi eliminarea completă a acestor tipuri de ”stimulente” iar veniturile să fie 100% transparente – atâția bani sunt, astea sunt taxele. Asta ar trebui să se întâmple mai ales în sectorul bugetar care e plătit din bani publici, ăia care vin de la mine și de la tine.