me hate...

Sistemul bancar românesc

8 Iulie 2009

În lumea civilizată, cea spre care aspiră și România, există o vorbă care spune că motorul (sau unul dintre motoarele) economiei este creditul bancar. Cu alte cuvinte, într-o economie normală rolul băncilor este de a asigura finanțare unde și când este nevoie. Mai mult, există o competiție reală între bănci, care încearcă să scoată pe piață produse cât mai atractive, iar persoana creditată (fie ea persoană fizică sau firmă) este considerată “client”.

Ce se întâmplă la noi este aproape complet pe dos: de cele mai multe ori nu există o competiție reală între ofertele diverselor bănci (ceea ce duce la existența dobânzilor aberante prezentate acum ca “super-ofertă”), finanțarea se acordă mai mult sau mai puțin după ureche iar cel care solicită un credit (sau are un credit în derulare) este tratat ca unul care a beneficiat de o favoare din partea băncii, favoare pentru care ar trebui să fie etern recunoscător. O altă tendință extrem de pregnantă la băncile românești este o adevărată paranoie a garanțiilor. Contează mai puțin capacitatea de rambursare a celui finanțat, ceea ce are cu adevărat importanță este ca el să fie dispus să aducă în garanție bunuri (în general imobiliare) de o valoare cât mai mare. Toată această filozofie face ca singurii care au acces facil la credite să fie exact cei care nu au nevoie de ele 🙂

Motivele situației de acum sunt multe și vechi, cine are impresia că ne aflăm unde ne aflăm din cauza crizei financiare se înșeală amarnic. În primul rând trebuie să vedem de unde venim: creditul a fost mereu foarte scump și destul de greu de obținut și înainte, deci se poate spune că bancherii români “au tradiție” în a-i jupui pe cei creditați. Năravul acesta vechi e foarte greu de schimbat, mai ales că ani de zile a adus profituri record cu minim de efort pentru bănci (clienți puțini – profituri mari).

Un alt motiv pentru care băncile se comporta așa cum se comportă vine din partea guvernării. Mai toate guvernele care s-au perindat pe la palatul Victoria, dar mai cu seamă guvernul Boc, s-au împrumutat masiv de la băncile locale fără a pune prea multe condiții, transformând astfel statul român într-un client perfect: fidel, nu implică nici un fel de risc, deloc pretențios și nepăsător față de costuri.

Mai există o caracteristică specifică majorității băncilor românești: lipsa de deschidere către sectorul IMM, ca să nu mai vorbim de afacerile în stadiu de start-up. Cred că motivul real din spatele acestei situații este faptul că majoritatea “bancherilor” de la noi nu au capacitatea de a înțelege acest sector al economiei și, prin urmare, preferă să nu se “bage” la chestiile pe care nu le înțeleg.

În orice caz, situația este destul de “întunecoasă”, iar atâta timp cât statul va fi un client fidel de servicii bancare scumpe România va continua să fie un adevărat paradis al bancherilor iar economia reală se va târî în continuare de pe-o zi pe alta.

Articole similare

13 Comments

  • Reply vala 8 Iulie 2009 at 8:02 pm

    in principiu echilibrat articolul…in ultima vreme am mai tot citit diverse bloguri …oamenii sunt in general echilibrati, mult mai bine informati decat cu ceva timp in urma …dar sufera de criticism…si reduc lucrurile la a arata cine e vinovatul…si in general vinovatii sunt guvernul si bancile…lucru unilateral si deci fals; nu-mi propun sa te critic ci sa nuantez cele spuse in speranta ca vom ajunge la un numitor comun… astfel:
    – vorbesti de rolul bancilor…bancile NU si-au asumat acest rol…ele sunt firme ca oricare altele care isi doresc sa faca profit …nu TREBUIE sa joace vreun rol…NU TREBUIE sa finanteze economia…pot sa o faca sau nu si asa e corect
    – mediul bancar romanesc este concurential spre deosebire de : telefonie , cablu, utilitati, ciment si exemplele pot continua
    – ” paranoia garantiilor ” as nuanta-o astfel : imagineaza-ti ca TU esti banca in romania ( ai 5 mil euro dar care nu sunt ai tai sunt ai deponentilor ) si vine la tine gogosierul din colt pe care nu l-ai vazut in viata ta si nici nu ai mancat gogosi de la el si iti cere imprumut 10.000 euro ca sa-si mai faca o gogoserie in alt colt si ca nu are garantii sa-ti aduca …crezi ca e asa evident ca trebuie sa-i dai credit pe plan de afaceri pe princiu ca lumea manaca gogosi ?…nu cred ca-ti va fi simplu sa te decizi…si crede-ma acum pe criza asta o sa te uiti mai degraba la ce garantii ti-ar aduce ….bancile reactioneaza extrem de rational…
    – “credit scump ” …cum ai calculat ?…cand e un credit ieftin si de la ce costuri e scump…? il compari cu un eventual credit de afara ? iti mentioneza ca sistemul bancar romanesc e in cvasitotalitatea sa STRAIN !…il compari cu cat ar vrea clientul sa plateasca ?…in cazul asta intotdeauna va fi scump…iti spun atat costul unui credit NU reflecta cheltuiala bancii ci profitul maxim dat de conditiile pietei care ar putea fi obtinut!…eu zic ca painea e scumpa, telefonia mobila, terenul …nu un credit…nici chiar acum….
    – referirea la guvernare e incontestabil corecta…asa e ! statul prin comportamentul sau pervers a subliniat inca o data ca bancile sunt rationale ; de ce sa crediteze economia reala cu riscuri mari cand statul roman e mult mai la indemana…fi linistit…piata va reglementa asta natural…doar ca va mai dura…
    – ” creditarea start-up-urilor”…micii manageri sunt VARZA !!…nu au habar de lucruri simple …ii vad in fiecare zi …e drept ca nu toti dar per ansamblu ar fi acum o mare imprudenta sa fie creditati…iar inainte de criza crede-ma au primit IMM urile mai multe credite decat au visat…ref la start-up-uri mai mentionez urmatorul aspect : o afacere se porneste cu bani proprii daca ii ai daca nu MUCLES… dupa ce arati ca te-ai descurcat in niste limite poti sa vi la banca sa mai ceri bani ca sa cresti …nu e normal sa incepi cu banii altora si sa ai si pretentii ….
    – in final sunt de acord ca situatia e intunecoasa..dar romanii luati individual sunt mult mai vinovati decat bancile sau institutiile statului si cu tristete iti spun ca nici nu-si dau seama…
    – ar mai fi multe de spus dar am scris deja prea mult …oricum sunt de parere ca incrancenarea strica si ca lucrurile trebuie luate mai in usor …eventual sa le cautam partea lor nostima…

    cu mai mult respect decat poate crezi,
    valadaren

  • Reply Oana 9 Iulie 2009 at 9:16 am

    Vorbesti de sistemul bancar in sine si este foarte corect ce spui – bancile, la fel ca 90% din intreprinzatori, au adoptat strategia romaneasca de dupa 1989: dai un tun si apoi mai vedem. Eu as zice ca mai exista o problema: in banci lucreaza oameni. Oamenii astia de cele mai multe ori sunt fie incompetenti, fie atat de mandri de ei ca lucreaza in “sistem”, fie ii doare la basca…sau toate trei in acelasi timp. De aici si ce ziceai – cei creditati trebuie sa simta ca li s-a facut o favoare. E o mentalitate de toata jena, dar asa este in aproape toate institutiile din tara.

  • Reply hash 9 Iulie 2009 at 9:46 am

    E perfect adevarat că pe bloguri în general o sa regasim critici (la adresa lui x sau y, la adresa guvernului, sistemului etc), deoarece cred că putem spune că unul din rolurile blogurilor este de a fi un loc de defulare al autorilor 🙂 Ceea ce diferă e modul în care fiecare își spune acolo ce-l doare, gradul de obiectivitate, etc.

    Revenind la aspectele expuse de tine:
    – rolul băncilor de a fi motorul economiei – după cum am spus mai sus ăsta este rolul la care s-a ajuns în economiile normale (și performante) – ceea ce nu e nici pe departe cazul României. E un rol constatat în timp (privind la ce se întâmplă în vest) și s-a ajuns acolo în urma unei evoluții naturale. Iar legat de creditare, creditul produsul care definește o instituție financiară ca “bancă”, în absența lui respectiva instituție este “casă de economii” sau orice altceva decât “bancă”
    – e corect ce spui tu, și anume că există destule sectoare în economia românească în care concurența este considerabil mai mică decât în sectorul bancar, dar asta nu înseamnă că între bănci este o concurență reală. Dacă analizăm cu puțin mai multă atenție o să vedem că cele mai mari bănci prezente în România și-au cam împărțit piața (mai mult sau mai puțin transparent)
    – paranoia garanțiilor există și a existat mereu, și prostia majoră pe care o fac (în opinia mea) băncile este aceea că se uită în primul rând la garanții și abia în al doilea rând la capacitatea de rambursare. Ori interesul băncii atunci când acordă un credit este ca cel creditat să își plătească ratele, plată care ține aproape exclusiv de capacitatea de rambursare. Pentru bancă aceasta este cea mai bună afacere, nu să execute garanții și nici să încaseze rambursări anticipate de credite.
    – credite scumpe – dacă e să fiu mai dur pot spune că privind prin prisma raportului preț/calitate nimic nu e ieftin în România. M-ai întrebat cum am calculat, răspunsul e simplu – am analizat un pic oferta (subțire rău) de credite pentru IMM, unde dobânzile sunt între 14% și 20-22°%, la lei pentru o linie de credit pe un an, în condiții în care nu se poate vorbi de inflație sau alte pericole de genul ăsta pe perioada de derulare a creditului. Ei bine, în opinia mea asta se cheamă “credit scump” 🙂
    – creditarea start-up-urilor – nu vorbesc de creditare după ureche. Se presupune că o bancă “serioasă” ar trebui să aibă niște analiști care să fie capabili să studieze un plan de afaceri, să evalueze riscul și eventual chiar să consilize pe acei manageri. Din păcate n-am auzit de așa ceva la nici o bancă de pe la noi, și nici nu cred că o să aud prea curând.

    Sunt perfect de acord însă cu tine asupra faptului că vinovații nu trebuie căutați într-un loc anume, și vinovată este societatea românească în ansamblul ei, societate care crează condițiile astea în care trebuie să trăim 🙂

  • Reply hash 9 Iulie 2009 at 9:48 am

    @Oana – peste tot lucrează oameni :), cei din bănci nu sunt cu nimic mai buni sau mai proști decât alții. Iar mentalitatea lor, cu tot respectul, este de multe ori rezultat al “politicii companiei” 😉

  • Reply vala 9 Iulie 2009 at 7:47 pm

    @oana…sunt de acord ca in banci lucreaza si oameni incompententi ( ca peste tot dealtfel ) sau inutil de mandri..cu sintagma ” de cele mai multe ori ” nu sunt de acord…iar hash are dreptate…politica companiei face jocurile…

  • Reply vala 9 Iulie 2009 at 7:51 pm

    @hash …azi am stat cam rau cu timpul …nu ti-am elaborat un raspuns mai lung dar : criza asta a pornit tocmai pentru in tarile alea la care te gandesti tu , bancile nu si-au jucat rolul lor…unele au dat si faliment din lacomie si incompetenta …( lehman brothers a avut in 2008 cel mai mare profit din istoria de 150 de ani a companiei dupa care a dat faliment)…crede-ma ..asta cu “rolul” si cu ” economii normale ” e o gogoasa…

  • Reply vala 9 Iulie 2009 at 7:53 pm

    ref garantii…prima data bancile se uita la afacere si daca firma “trece “…se uita si la garantii…unde firma poate sa “pice “…de aici si pana la paranoia garantiilor e cale lunga iar creditarea pe baza de plan de afacere e o iluzie pe care managerii romani ar trebui sa nu si-o mai faca ….

  • Reply vala 9 Iulie 2009 at 7:58 pm

    credit scump…aici ar trebui sa impartim timpul in doua…inainte de criza si dupa…
    inainte se putea accesa credit relativ usor cu Robor + 2, 3 procente …Roborul a fost inainte de criza cu o cifra …ceea ce ducea creditul in lei la aprox 10 % sau mai jos …adica rezonabil…acum a cu totul alt risc …ti-am mai spus imagineaza-ti ca esti banca …nu e greu exercitiul de imaginatie…chiar ar da credit la o marja de 4 , 5 procente peste costuri ?? nu ai da …oricum nu din cauza costurior creditelor suntem in criza si nu iesim…

  • Reply hash 10 Iulie 2009 at 8:46 am

    @vala – din ceea ce spui tu ar trebui trasa urmatoare concluzie, banca nu-si asuma nici un risc. Ori toata ideea legata de creditare reprezinta asumarea unui risc calculat (atat din partea celui creditat, cat si din partea finantatorului).

    Legat de cat de scump este creditul eu ma refer la toate costurile, adica dobanda + comisioane. Iar o marja de profit de 4-5% la un rulaj de sute de milioane de euro (cat are o banca) chiar nu este deloc o afacere proasta 😉

  • Reply vala 10 Iulie 2009 at 10:08 am

    ca sa concluzionam : iti trimit IBAN-ul meu…tu trimite-mi 10.000 euro si peste un an eu iti dau inapoi 10.600 euro …si daca nu-ti dau faci si tu niste provizioane ca doar n-o fi foc…si eventual imi vinzi televizorul…asa cam 2 ani…
    intre timp te reclam ca practici dobanzi mari si nu esti intelegator cu clientii afectati de criza…

  • Reply hash 10 Iulie 2009 at 11:34 am

    Cu 10 000 euroi nu facem deal-ul, dar daca e vorba de 1 000 000 sau 10 000 000 atunci mai discutam 😉

  • Reply vala 10 Iulie 2009 at 4:07 pm

    ok pentru 1.000.000 euro
    trimite-mi draftul de contract

  • Reply hash 10 Iulie 2009 at 4:10 pm

    :d

  • Părerea ta