me hate...

Sistemul medical din România, în frunte cu CMR, pute

26 Ianuarie 2009

Cazul de la Slatina a generat un mare scandal din care iese din nou șifonat întregul sistem medical din România. Ce s-a întâmplat acolo (un amărât de om adus cu ambulanța a fost plimbat între spitale, i-a fost refuzată internarea de către un medic de la UPU și în final a murit) e departe de a fi un caz singular așa cum încearcă ministerul să-l prezinte. Situații similare se întâmplă cu o oarecare frecvență, mai mică sau mai mare, în mai toate spitalele de urgență din țară când e vorba de persoane sărace și trecute de o anumită vârstă.

Reacția ministerului a fost în acest caz una promptă, ministrul Bazac conducând personal ancheta de la Slatina și apărând foarte repede în presă cu un verdict. Sunt convins că mai toată lumea a salutat decizia impusă de ministru, aceea de concediere a celor care erau responsabili de UPU Slatina la acel moment. În situația respectivă, singurul organism care s-a ridicat să apere drepturile celor concediați a fost Colegiul Medicilor prin vocea președintelui acestuia, profesorul Vasile Astărăstoae.

În mod normal și obiectiv aș înclina să fiu de acord cu o parte din ideile enunțate de președintele CMR, și anume că măsura desfacerii contractelor de munca a fost luată în grabă și că poate ar fi fost mai rezonabilă doar suspendarea din funcție până la finalizarea anchetelor CMR și a procuraturii, dar tonul extrem de agresiv al acestuia la adresa conducerii ministerului și modul la care a dat vina pe sistem și nu pe oamenii care lucrează acolo mă face ca, de această dată, sa înclin să cred ca măsura a fost corectă. Din datele prezentate de ministrul, în urma anchetei făcute a rezultat că parte din persoanele implicate mai avuseseră în trecut abateri similare, deci erau “recidiviști”. Recidiviștii pierd din pct. de vedere moral dreptul de a beneficia de prezumpția de nevinovăție.

După cum a spus-o și ministrul Bazac, avem o problemă la nivel de legislație, medicii fiind puși cumva deasupra legii atâta timp cât acest organism numit Colegiul Medicilor este singurul care se poate pronunța în ceea ce privește gradul de vinovăție al unui medic într-o anumită situație, chiar și când aceasta nu este de natură medicală. Nu mi se pare ok ca fapta unui medic de a refuza asistența medicală de urgentă unui pacient adus de ambulanță să fie judecată de CMR, aceste tip de fapte ar trebui remise direct Parchetului, deoarece fapta ar trebui să fie de natură penală.

În orice caz, oricât de mult nu i-ar conveni domnului Astărăstoae, rolul CMR nu este acela de a fi o piedică în calea justiției ci de a oferi suportul științific de care organele de cercetare penală au nevoie pentru a putea stabili circumstanțele în care s-au petrecut anumite evenimente de natură medicală. La această oră CMR se pare că preferă să acuze “sistemul”, o entitate care nu poate fi trasă la răspundere, pentru a-i disculpa pe unii medici care își fac meseria cu indiferență fată de pacienți și/sau lipsă de profesionalism.

Articole similare

3 Comments

  • Reply sorin 26 Ianuarie 2009 at 7:09 pm

    1.în orice sistem, zâmbetele sunt gratuite. bunul simţ asemenea. în Viena, în spital, toată lumea vorbeşte frumos, zâmbeşte, e calmă, etc. la noi, toţi sunt”grăbiţi”, nervoşi, agitaţi. asta nu e vina sistemului, ci a oamenilor din el.
    2.Sancţiunea medicului cu pricina ar trebui să fie împinsă la maxim, pentru a da un exemplu. dacă luăm definiţiile omorului, în una din formele sale putem încadra şi fapta medicului de mai sus, asta făcând abstracţie de jurământul lui hipocrate, pe care orice medic îl depune.
    3.sistemul medical de la noi e putred, întrucât sunt preamulţi cu mapa şi prea puţini cu sapa, iar cei cu mapa risipesc banii celorlalţi. CAS e o instituţie aberant de stufoasă, supradimensionată şi cu salarii imense faţă de cele ale medicilor şi asistentelor care fac treabă, foarte mulţi medici şi asistente nu te bagă în seamă dacă nu contribui, etc, etc,etc…
    4.Toate aceste probleme pot fi rezolvate printr-o reformă puternică a sistemului sanitar, a sistemului de asigurări sociale de sănătate, a spitalelor/clinicilor private. daqcă s-ar deconta tratamentul în spitale private, probabil şi spitalele publice ar avea interesul să se dezvolte, ori ar rămâne fără pacienţi şi s-ar desfiinţa, însă deocamdată..merge şi-aşa..

  • Reply hash 26 Ianuarie 2009 at 7:26 pm

    Tu încă nu înțelegi că nu se vrea nici un fel de reformă, lucrurile sunt bune așa cum sunt ele acum (mare parte medicii “își fac nume” în sistemul public pentru a-și racola clienți pentru cabinetele private, programări pentru internare sunt deseori condiționate de o “consultație” la cabinetul privat al medicului, etc.)

    Spitalele private de la noi au servicii ireproșabile dar și prețuri rezonabile (comparate cu cele practicate de spitalele publice fața de cei neasigurați), dar sunt încă foarte puține, normele pe care le au de îndeplinit fiind draconice dar. În plus există încă în rândul medicilor o reținere de a practica exclusiv în mediul privat, avantajele lucrului “la stat” fiind în continuare mult mai atractive.

    Spitalele publice nu vor rămâne niciodată fără pacienți, dacă te uiți la exemplele din Vest (Franța, UK) rezultatul concurenței privat/public este că sistemul public se confruntă cu lipsă de personal calificat și de multe ori calitatea serviciilor este scăzută.

  • Reply sorin 26 Ianuarie 2009 at 8:35 pm

    1.şi în alte părţi (austria), medicii lucrează şi în sistem public, şi în sistem privat. diferenţa e că ei, acolo, îşi fac treaba şi într-un loc şi în altul, nu te condiţionează în nici un fel, iar condiţiile la privat sunt ceva mai bune decât la public. Diferenţa e că acolo, în funcţie de locul unde cotizezi, şi suma cu care cotizezi, îţi alegi la ce spitale să fii tratat. la noi, cotizezi la stat aiurea, iar dacă vrei la privat, n-ai decâtsă-ţi plăteşti din banii tăi..
    2.dacă pacientul ar putea opta între a fi tratat la public sau la privat (fără a scoate alţi bani din buzunar, eventual în funcţie de tipul de cotizaţie pe care îl plăteşte),atunci cred că spitalele private s-ar înmulţi.
    Uite un exemplu frumos : AKH, spitalul universitar din viena, unde a fost operat acum ceva vreme super băse la coloană. În jurul său sunt o grămadă de clinici private. Clinicile au aceiaşi medici ca şi spitalul, medici care lucrează şi la public şi la privat. Aceleaşi clinici, au saloane mult mai atrăgătoare decât spitalul, personal mult mai amabil, etc,etc, etc. totuşi, la capitolul dotări scumpe (săli de operaţii, tomograf computerizat, etc) aceste clinici sunt la 0. ele plătesc spitalului public pentru serviciile respective. practic eşti cazat în clinica privată, unde ţi se fac majoritatea procedurilor uzuale, operat la spitalul universitar, şi apoi, dus la clinică pentru refacere (cazat). factura se plăteşte la clinică, şi toată lumea e mulţumită : spitalul îşi ia banii, toţi au acces la tehnică de vârf, pacientul e bine îngrijit, medicii sunt bine plătiţi, spitalul face rost de bani pentru tehnologie, se colaborează perfect, fără invidie, şicane, etc.

  • Părerea ta